Marturia favorului

Posted: December 2nd, 2009 | Author: Flavius | Filed under: Amintiri, Insemnari personale | No Comments »

Fiind baiet, camera mea aveam :)

Suntem in vizita la parintii mei, la Pecica, si in mod normal, mi-am instalat locul de munca in fosta mea camera – mansarda albastra, cu fereastra in nucul batran, – camera cu biblioteca, desenele mele pe pereti, si carul mic sau mare (oricare) luminand din tavan.

Suntem deja aici incepand luna decembrie in familie. De aici vom pleca la Bazna pentru sarbatori anul acesta — asa ca Ruth va avea din nou o luna mai mult pe la bunici, care bunici by the way, toti o adora. La fel si noi :)

Si in camera mea, acum, dupa aproape 5 ani de cand am plecat, stau si ma gandesc doar cat de binecuvantat am fost in acest loc, in casa parintilor mei.

De multe ori am stat sa ma intreb, privind viata mea, care ar fi marturia convertirii mele, a transformarii mele, si sincer, de multe ori as fi vrut sa am si eu o marturie dramatica, miscatoare, ‘puternica’ a intoarcerii mele la Cristos — pana cand am inteles ca prin aceasta ii sunt cumva nerecunoscator lui Dumnezeu pentru ocrotirea Lui, pentru protectia Lui, pentru favorul Lui in aceasta casa.

Apele au curs lin in viata mea, si sa nu fiu multumitor pentru soare si zambete in mai toate odaile-mi cu amintiri, inseamna ca as fi un pic… emo. Si nu sunt :)

De aceea marturia mea e o marturie a favorului prin tot ceea ce am trait pana astazi. Favor ce ma face sa ma smeresc si sa pretuiesc fiecare zi, familia in care am crescut, familia mea impreuna cu Lidia, mediul si oamenii din jurul meu, fiecare talant apoi pe care Dumnezeu l-a pus in palmele mele, nenumarate pietre de aducere aminte, si speranta.

Favor, pentru ca am fost pazit si ocrotit de multe lucruri in aceasta lume. Favor, pentru ca bunatatea lui Dumnezeu m-a indemnat mereu la pocainta. Favor, pentru ca mustrarea lui Dumnezeu mi-a dovedit deasemenea, mereu, iubirea Lui de Tata…

Asa ca stau aici, ma las pe spate in scaun, si pot sa-L vad pe Dumnezeu, pot sa-L recunosc in toate caile mele. And it feels so good!

Iata aici si cateva detalii din locurile in care am crescut, imagini de prin 2002. Camera mea. Ferma parintilor mei. Si probabil locul meu preferat pentru plimbari, pe jos sau cu bicicleta, traversand Muresul cu podul plutitor.

---