Visez ca grupuri de crestini pretutindeni vor incepe sa intrupeze realitatea Noului Testament, aceea ca Biserica e un organism viu, si nu o institutie ori o organizatie. Visez ca Isus Cristos va fi intr-o zi Capul Bisericii, din nou; nu intr-o retorica pioasa, ci in realitate.

– Frank Viola

Ma lupt de cateva zile cu afirmatia aceasta, pentru ca e extrem de dureroasa, grea, ofensatoare, sunt sigur pentru atatia crestini, — insa daca ne cercetam in profunzime, cuvintele acestea dezvaluie niste rani adanci ale noastre. Sunt lucrurile care le-am pierdut din vedere, chiar acelea care poate nu credeam ca le vom pierde vreodata. Lucruri care privesc statutul nostru si supunerea noastra ca Biserica a lui Cristos; ceea ce suntem, si ai cui suntem… De aceea o “vars” aici sa va luptati si voi cu ea.

De prea mult timp construim cu caramizi niste institutii si organizatii, sisteme religioase, modele de biserici si amvoane, pierzand din vedere esentialul, faptul ca Dumnezeu zideste un Templu din pietre vii, pentru Imparatia Sa!

Ma gandesc doar la un singur lucru, — daca ar ajunge acest vis, visul nostru, al fiecaruia care formam Biserica, cum am fi? Cum ar fi, inca o data, daca inima noastra ar fi intreaga a Lui? Daca l-am recunoaste ca Domn cu inimile, nu doar cu buzele?

Ce cauta Dumnezeu pe pamant? Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijineasca pe aceia a caror inima este intreaga a Lui! (2 Cronici 16:9)

Draga Biserica, daca ne-am putea opri, si sa stim ca El e Dumnezeu, Domn peste pamant, Domn peste neamuri, Domn peste Biserica Lui… Si daca am decupla cumva pilotul-automat care ne conduce, si am simti cu adevarat, cu un Trup Viu, ce e umblarea cu Domnul, cred ca visul s-ar implinii…