Rabdarea nu face cat dragostea, si nici efortul cat curajul, avandu-le insa pe toate, s-ar putea ca lucrarea ta sa inceapa sa evoce ceea ce-ti statea pe inima.
– Bradut Covaliu
Cand vine vorba de rugaciune si post, de atatea ori venim inaintea lui Dumnezeu crezand ca prin aceste discipline misiunea nostra e sa il convingem pe El sa ne binecuvinteze si sa ne aduca vremurile de trezire spirituala de care biserica si societatea are atata nevoie. De foarte multe ori, in rugaciunile noastre avem impresia ca noi trebuie sa-l convingem pe Dumnezeu sa se miste cu putere printre noi, in biserica si pe pamant, pe cand adevarul esential pe care trebuie sa-l cuprindem este ca printr-o viata reala de rugaciune, Dumnezeu este cel care ne convinge pe noi de lucrurile gata pregatite ale Duhului Sau, si de harul pe care doreste sa ni-l ofere!
John Wesley spunea mereu ca tot ce face Dumnezeu azi pe pamant e sa asculte rugaciunile sfintilor! Iar rugaciunile noastre au puterea de a declansa indurarea lui Dumnezeu si manifestarea harului Sau pe pamant atunci cand duhul rugaciunii ne sfinteste, atunci cand in procesul rugaciunii il lasam pe Dumnezeu sa ne transforme in oameni dupa inima Lui, sa ne convinga El inainte de toate cu privire la mandatul nostru in aceasta lume ca si ucenici ai Sai.
Unul din cantecele noastre favorite e Lullaby de la Dixie Chicks. Il puteti asculta chiar aici.
E cantecul pe care il punem deseori cand Ruth “merge” la culcare, si de multe ori cand imi termin munca tarziu, e cantecul pe care il ascult si eu inainte de somn. Tarziu — pentru ca in majoriatea zilelor peste zi sunt tatic, iar noaptea mai sunt si graphic-designer.
Si cu toate acestea, cu programul dat peste cap, cu sentimentul ca sunt in fiecare zi intr-o tabara :), — cu program de somn, program de joaca, program de papa, program de inchinare, si program de excursii — pentru ca un copil in casa te trimite intr-o tabara ce are sa dureze cel putin 18 ani, nevertheless, ca tatic sunt atat de binecuvantat!
Marturia mea e marturia favorului! Si dincolo de faptul ca, vorbind de jobul meu din schimbul trei :), salariul meu s-a triplat anul acesta inexplicabil :), inexplicabil altfel decat prin grija lui Dumnezeu, — pe la ora 2 dimineata, cand lampa de veghe de pe birou asterne atata liniste, descopar nenumarate lucruri care nu se pot plati ori cumpara vreodata…
Pentru ca pacea si linistea, gingasia fierbinte a felului in care dorm acum Ruth si Lidia, nu au pret. Pentru ca in orele aceastea inima imi da o multime de sfaturi si indemnuri din partea lui Dumnezeu. Pentru ca apartamentul nostru poate fi un sanctuar prin faptul ca Dumnezeu este al nostru iar noi suntem ai Lui. Pentru ca avem sanatate, intelepciune si har, ca sa traim, zi dupa zi.
Pentru ca in acelasi fel cum Ruth ma va pune in scurt timp sa o strang tare in brate, si va spune de la 1 la 10 cat de tare vrea sa o strang, — si noi ii putem spune lui Dumnezeu cat de tare dorim sa fim stransi in dragostea Lui!
Pentru ca prezenta lui Dumnezeu si tot ce e mai important pe pamant sunt lucruri care nu au pret, si nu se pot masura.
Pentru ca viata sta si continua prin astfel de lucruri, care de fapt nu sunt lucruri.
Cand voi avea casa mea, un lucru pe care il voi face e sa scriu undeva pe peretele de fatada ca in viata lucrurile cu adevarat valoroase nu sunt lucruri. Asa am sa fac. Cu Times New Roman, cu vopsea, direct pe peretele alb.
Pentru ca vreau ca intradevar pentru totdeauna sa traiesc, sa raman totdeauna in mijlocul vietii, indiferent de varsta. Sa iubesc, si sa raman uimit de Dumnezeu, de frumusetea Sa si de lucrurile Sale bune si frumoase, toate la vremea lor, care cel mai adesea nu sunt lucruri…
Am vazut recent I Am David dupa cartea Annei Holm. Citesc The Boy With No Shoes, de William Horwood. Am citit inainte Light On Snow, de Anita Shreve.
Real life stories.
Povesti de viata, care au puterea de a misca ceva adanc in fiinta noastra.
Vara aceasta, desi extrem de aglomerat cu lucrul, dar in primul rand cu Ruth! :) care, acum ca inca nu umbla, dar nici nu sta pe orizontala decat in somn, face legea in agendele noastre, — totusi gasesc ragaz pentru o carte si un film.
M-am intors spre carti laice din nou dupa mult timp, — cred ca ultimul story pe care l-am citit a fost Invierea (lui Tolstoi) ori poate Muzica unei vieti (de Andrei Makine). Nu mai stiu exact dar astea au fost in 2004. M-am intors, cum spuneam, spre experiente captivante de viata, asa cum sunt, pentru ca de foarte, foarte multe ori, atunci cand ma simt foarte, foarte uman, vulnerabil, slab, trecator, din tarana, ma simt in acelasi timp foarte, foarte aproape de Dumnezeu.
Mi-aduc aminte ce conversatii aveam din cand in cand cu fratii si verisorii mei cand eram copii, si cand vorbeam noi din Biblie si ne dadeam cu presupusu’, — iar una dintre temele dezbatute intens era “marul” din gradina Eden, si procesul celor 2-3 inculpati.
Si incercand noi sa facem o reconstituire, fara exceptie eram convinsi ca daca am fi fost noi in locul primilor oameni nu am fi pacatuit, mancand din pomul interzis! Dar… probabil dupa doar cateva ore, eram fiecare ascunsi te miri pe unde prin curtea bunicilor sau prin vecini pentru ca am fi facut ceva ce stiam prea bine ca nu trebuia sa facem…
Si sa te ascunzi, cand te simti vinovat, e poate primul instinct in natura noastra… La fel s-a intamplat si in gradina Eden, cu Adam si Eva, cand s-au ascuns printre copacii gradinii de indata ce au realizat ca au neascultat singura porunca, singura cerinta a lui Dumnezeu pentru ei…
Si de atunci pana astazi oameni care se ascund de Dumnezeu vedem in fiecare zi; ii vedem pe strada, ii vedem la scoala sau la locul de munca, ii vedem la stiri la tv, si ii vedem si la biserica… Ii vedem, desi se ascund.
Multi dintre noi ne ascundem…
Dar tot cand eram copii, si ne jucam de-a-v-ati-ascunselea, imi aduc aminte atat de bine o zi de vara in care bunicul meu lucra in atelierul sau si in momentul in care imi cautam grabit un loc bun de ascuns mi-a facut semn sa intru in atelier si sa ma ascund dupa o lada mare de cereale in spatele sau…
A fost cel mai bun loc in care ma puteam ascunde! :)
Am fost privilegiat, favorizat acolo!
Bunicul a tinut cu mine, m-a pazit in spatele sau, el m-a ascuns.
Si vreau sa intelegem ca tot astfel exista pentru fiecare dintre noi un loc mai bun de adapost decat sa ne ascundem in cetatile noastre daramate si pustiite… Exista un turn de scapare, un Tata care ne asculta rugaciunile, ne cunoaste cautarile, si e gata sa ne inconjoare pe dinapoi si pe dinainte, sa-si puna mainile peste noi, — purtandu-ne in aceasta lume!
In Coloseni 3:3 apostolul Pavel spune acelasi lucru, cand ne spune ca viata noastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu!
El tine viata noastra, daca I-o oferim. El e Turnul nostru de scapare.
Si la El vreau sa alergam!
Pentru ca nu exista nici un om care sa se apropie de Dumnezeu, iar Dumnezeu sa nu se apropie de el! Nu e nimeni care sa se ascunda in Dumnezeu, iar Dumnezeu sa nu il ascunda, sa nu il poarte, sa nu il ocroteasca in orice lucru, — ca pe lumina ochilor Sai!
Pentru ca nu e nimeni care sa se gandeasca la lucrurile de sus, si sa nu se umple de speranta, nimeni care sa-si intoarca privirile spre El, si sa nu se umple de bucurie…
Pentru ca nu e nimeni care sa-L caute din toata inima, si sa nu-L gaseasca ca pe un adapost si sprijin, pace si odihna, in care incepe o noua viata, o noua viata din belsug cu Cristos, in Dumnezeu.
Gandeste-te mai mult:
* Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. (Coloseni 3:1-3)
* Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. (Iacov 4:8)
* Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. (2 Samuel 2:22)
* Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău. (2 Tesaloniceni 2:3)
* Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:7)
Comentarii Recente