Daca ar fi dupa mine, pastorul Rob Bell ar fi luat cel putin 3-4 Oscar-uri :) Nope. Nici nu a fost nominalizat, nici nu cauta asa ceva. Insa Nooma Short Films au un impact incredibil in viata atator oameni, descoperindu-L pe Dumnezeu, descoperind urme si semne in calatoria noastra spirituala… Tocmai mi-am comandat dvd-urile online, abia astept sa ajunga :) Aici e doar unul dintre filme, primul din serie, l-am gasit in intregime – doar 10 minute.
V-ati gandit vreodata ca Dumnezeu nu uita, — nu uita decat un singur lucru?! Noi oamenii uitam tot felul de lucruri, si fara agende si notite uitam ce avem de facut maine, ce sa mai vorbim de poimaine :)
Dar Dumnezeu nu uita.
Suntem creati in imaginea lui Dumnezeu si am fost inzestrati cu functia memoriei, dar memoria noastra nu e perfecta, a fost afectata, in timp ce memoria lui Dumnezeu e desavarsita, — atat de desavarsita incat, spune Biblia, Dumnezeu cunoaste toate stelele si le da nume la toate :)
Dar cu mult mai mult, nu am nici o indoiala, Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare, cunoaste fiecare suflet de pe pamant!
Si totusi, de-atatea ori nu reusim sa il vedem pe Dumnezeu aproape. De-atatea ori credem ca Dumnezeu a uitat, cumva, de noi…
Si datorita faptului ca uitam ca Dumnezeu nu ne uita, vreau sa intelegem ca nu facem nimic altceva decat sa ne pierdem incet siguranta cu privire la identitatea noastra, viata noastra si slujirea noastra, si ajungem sa-L credem pe Dumnezeu indepartat.
Dar tocmai in aceste 3 lucruri Dumnezeu a cautat intodeauna sa ne ofere siguranta si sa ne insufle credinta!
In Isaia 49 Dumnezeu face o marturisire extraordinara cu privire la identitatea noastra, spunand ca desi o femeie poate sa uite copilul pe care-l alapteaza, si sa nu aiba mila de rodul pantecelui ei, totusi El, Domnul, cu nici un chip nu ne va uita! Iar ceea ce urmeaza e de-a dreptul incredibil: Dumnezeu ne-a sapat pe mainile Sale, si suntem necurmat inaintea ochilor Sai!
Daca ai nesiguranta cu privire la viata ta, la ziua de maine, adu-ti aminte ca Dumnezeu te cunoaste in toate lucrurile si in orice clipa. Stie cand stai jos si cand te ridici, si de departe iti cunoaste gandurile si caile. Si mai imagineaza-ti daca poti ca nici macar un fir de par nu iti cade fara ca El sa stie. Si totusi ne temem mereu si mereu cu privire la ce vom manca, si ce vom imbraca. Domnul Isus ne-a trimis sa ne uitam la pasarile cerului si la crinii de pe camp. — Nici nu seamana, nici nu secera, nici nu torc, nici nu tes si totusi Tatal nostru cel ceresc le hraneste si ii imbraca in mod minunat. Si cand spun minunat, spun minunabil :) Or, nu suntem noi cu mult mai de pret in ochii lui Dumnezeu?
Nu in ultimul rand, Dumnezeu vrea sa ne asigure ca nu uita slujba noastra duhovniceasca. De atatea ori Satan vrea sa ne faca sa credem ca totul e in zadar. Si de-atatea ori reuseste. Credem ca Dumnezeu nu vede sacrificiul nostru. Credem ca nu aude rugaciunile noastre. Credem ca nu observa daruirea noastra… Dar din epistola catre Evrei (6:10), aflam ca Dumnezeu NU e nedrept ca sa uite osteneala noastra si dragostea noastra pe care o aratam pentru Numele Lui! Dumnezeu nu uita! De aceea sa nu obosim in alergarea noastra spre premiul chemarii ceresti, si in credinta noastra prin cuvinte si fapte.
Pentru ca Dumnezeu nu uita. Pentru ca in El avem identitate, avem viata si miscarea, iar rasplata noastra cea foarte mare e El Insusi. Pentru ca Dumnezeul nostru ne inconjoara pe dinapoi si pe dinainte, si Isi pune mainile peste noi…
Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze la memoria noastra, sa nu uitam ca El nu uita! Nu uita – decat un singur lucru! Spuneam si la inceput; n-am uitat :)
Privind ce anume uita Dumnezeu va voi incuraja data viitoare, Slava Lui! :)
Viata lui Isus, de la inceput pana la sfarsit, a fost destinata pentru a-si face ucenici, nu admiratori.
Soren Kierkegaard
Isus – ajuta-ne sa te urmam si nu doar sa te admiram… Admirandu-te nu suntem gata de sacrificiu personal… Sa te urmam implica insa intreaga noastra atentie si intreaga noastra devotiune.
Isus, as vrea sa te urmez mai mult decat cred in Tine… Sa cred in Tine nu m-a facut sa te urmez atat de mult incat faptul ca te urmez ma face sa cred in Tine…
Jason Upton
Gandeste-te mai mult:
Ioan 14:16 – Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.
Matei 6:24 – Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze.
Daca vreti sa auziti un cuvant de chemare la mijlocire pentru abolirea avortului in Romania, si totodata la integritate si sfintenie in aceasta generatie, puteti sa il ascultati si aici, iar daca doriti sa-l downloadati il gasiti pe prima pagina la bhop.ro.
Cred ca avem nevoie de o revolutie impotriva propriei noastre indiferente!… Pentru ca Dumnezeu cauta oameni care sa stea in spartura pentru ca Domnul sa nu nimiceasca tara aceasta.
Chiar zilele acestea observ ca ne mobilizam sa semnam o petitie la Guvern impotriva avorturilor, dar vreau sa intelegem ca o semnatura nu e indeajuns. O semnatura nu vindeca si nu sterge tot sangale curs in Romania. E nevoie de rugaciune, de mijlocire, pentru ca e dreptatea lui Dumnezeu cea pe care vrem sa o vedem! Transformarea acestei natiuni! Si procesul rugaciunii, nu doar ca schimba lucruri in spirit, in razboiul spiritual, ci ne schimba chiar pe noi..
Highly recommended sa ascultati. Chiar si de Valnentine’s Day.
Gandeste-te mai mult:
* La 26 Decembrie 1989, imediat dupa revolutie, avortul a fost legalizat de Guvernul Romaniei
* De atunci si pana in prezent peste 16 milioane de copii au fost avortati, mult mai mult de jumatate din populatia actuala a Romaniei.
* 75% din sarcini sunt terminate prin avort
* Romania ocupa primul loc in Europa la avort si locul doi in lume, dupa Vietnam
* Pe plan mondial, intre 1985-2005, poulatia globului a crescut cu 1 miliard de oameni, dar tot in acest timp statisticile spun ca si 1 miliard de copii au fost avortati.
Imi place atat de mult ori de cate ori citesc evanghelia lui Ioan sa-l privesc pe Ioan vorbind despre el insusi fara sa-si mentioneze numele, — singura identitate pe care ne-o dezvaluie fiind aceasta: “ucenicul pe care-l iubea Isus”.
I just love it!
Imi place atat de mult pentru ca Ioan a reusit sa-si defineasca identitatea prin dragostea lui Isus Cristos, Invatatorul si Prietenul sau!
Nu printr-un nume, nu printr-o pozitie, nu prin fapte, agende, cv-uri si performante, asa cum stim noi astazi sa vorbim despre identitatea noastra…
E atat de usor in ziua de azi sa credem ca succesul oamenilor se datoreaza lucrurilor pe care oamenii le fac… Pentru ca, din pacate, e tot ceea ce stim. Televiziunea, revistele, sistemul lumii cu valorile ei, pozitiile sociale — toate ne dau de inteles ca succesul nu poate sa mearga altfel decat mana-n mana cu performanta! E perspectiva lumii asupra succesului, si devine parca tot mai mult si perspectiva bisericii…
Unii sunt manageri plini de succes, altii doctori de succes, altii mai stiu eu, “vanzatori ambulanti” :) de succes, si asa mai departe… Iar intre noi, ii numim “de succes” in mod deosebit pe acei ce conduc bisericile cele mai mari si organizatiile cele mai influente.
Apoi, tot ca si crestini, credem ca avem succes atunci cand reusim sa ne implicam intr-o lucrare, cand reusim sa ne dedicam un anumit timp unei activitati in cadrul bisericii, cand ajutam intr-o cauza ca si voluntari, ori cand daruim din banii nostri unei misiuni.
Pentru unii crestini succesul mai poate fi reprezentat si de numarul de zile petrecute in post si rugaciune, sau chiar de numarul capitolelor citite pe zi din Biblie…
Dar daca vom privi in Cuvantul lui Dumnezeu vom vedea ca succesul in ochii Tatalui e un pic diferit fata de ceea ce numim noi succes. Povestile de succes din Biblie ne arata ca ceea ce fac pe un om sa fie binecuvantat cu adevarat, chiar si in lipsuri, nu este ceea ce face el in primul rand, ci ceea ce este el! Succesul real se bazeaza pe constientizarea faptului ca suntem iubiti de Dumnezeu, si invitati intr-o relatie personala cu El! Succesul e constientizarea acestui privilegiu, si viata traita in aceasta relatie cu intreaga fiinta!
Aceasta e definitia lui Dumnezeu pentru succes, si apostolul Ioan a inteles ca dragostea lui Dumenzeu e cea mai insemnata comoara. Ioan a inteles ca identitatea noastra trebuie sa fie in Dumnezeu, nu in ceea ce facem noi!
La fel si in Psalmul 18, unul din cei mai frumosi psalmi, David spune in versetul 35 despre Domnul: “Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare!”.
Or, ce il face pe un om mare? Prezenta lui Dumnezeu in viata acelui om, sau performantele lui?
Vreau sa intelegem ca Dumnezeu nu vrea eforturile noastre atat de mult cat ne vrea pe noi! Noi de multe ori punem caruta inainte de cal, si ne gasim identitatea in lucrurile pe care le facem noi pentru Dumnezeu, uitand ca El e sursa si identitatea noastra, uitand ca despartiti de El nu putem face nimic, uitand ca avem viata prin ceea ce a facut El pentru noi!
Fara sa vedem lucrurile cu diferenta e atat de usor sa ne gasim identitatea in studiul nostru, in cartile noastre, in predicile noastre, in biserica noastra, in munca noastra asidua pentru Domnul. Si toate acestea, inca o data, sunt lucruri foarte bune, si de dorit, si necesare, dar daca acestea ne sunt deajuns si credem ca le putem indeplinii cumva prin experienta noastra, ceva esential este in neregula.
Ne aducem aminte iarasi de cuvintele lui Isus in Apocalipsa pentru Biserica din Efes? Faceau totul ca la carte, fapte, osteneala, rabdare, pasiune pentru teologie — dar cu toate acestea Isus ii cheama la pocainta, chemandu-i la dragostea dintai! Pentru ca nu e de-ajuns sa purtam Numele Lui, trebuie sa chemam Numele Lui! Si chemand Numele Lui vom vedea ca bunatatea lui Dumnezeu este succesul nostru. Iubirea Lui. Promisiunile Lui. Harul Lui. Proviziile Lui.
Isus Cristos se bucura de inchinarea noastra, de timpul petrecut impreuna, de increderea noastra, de jertfele noastre, de slujba noastra duhovniceasca, dar cel mai mult se bucura de noi! Ne doreste in partasie, si doreste sa cunoastem fiecare ca suntem ucenicii pe care El ii iubeste!
As vrea sa nu uitam niciodata lucrul acesta.
Si sunt convins ca nu am mai fi atat de epuizati lucrand pentru El, atat de rapusi, lucrand in puterea noastra, cautand sa performam pentru a avea un nume si o identitate — in timp ce in Cristos avem aceste lucruri, un nume sfant si o identitate vesnica.
Am tot vazut leapsa asta in blogosfera, si uite ca a ajuns si la mine multumita Vivianei.
Iata care-cum inteleg ca sta treaba:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la cel putin 3 prieteni.
Cea mai apropiata carte de mine chiar acum se pare ca e 70 Great Christians, de Geoffrey Hanks, o citesc acum, am ‘furat-o’ de la fratele meu (mai mare, Alin) care e in vizita prin Israel, la Ierusalim saptamana asta, bravo lui :) — iar la pagina 123, incepand cu a cincea propozitie, speram sa gasesc ceva despre Policarp, Francis de Assissi, Livingstone, Muler, sau chiar Wurmbrand, dar sunt paginile lui Calvin, ceea ce este tot foarte bine!
Iata textul conform regulilor de mai sus, sunt luuungi frazele, dar hai sa vedem :)
The work (Institutio Christianae Religionis – that is) was based on the Apostles’ Creed and showed how the Reformers were leading believers back to the belieft and practices of the Early Church. The first edition, published in Latin, was a small work of six brief chapters, but subsequent editions enlarged its original size; it was translated in the languages of Europe and the final edition was written in French (1560).
Calvin’s journeyings brought him to Geneva, en route for Strasbourg, where he met William Farel. He had only intended staying one night, but Farel – ‘by a fearsom adjuration’ – persuaded him to stay and help establish Protestantism in the city. Geneva had in 1535 broken free from allegiance to the Duke of Savoy in whose territory the city was situated, and by decree of the city council and under the preaching of Farel, had formally became a Protestant city. But although the Catholic clergy had left, there were many citizens who had no desire to see them replaced by another Faith.
Leapsa merge mai departe la Daniel, Flaviu, Ioa si Razvan. Daca o nu e cu suparare :))
Comentarii Recente