Cine era sa rateze Craciunul

Cred ca Iosif era cat pe ce sa intre pe locul 2 in topul celor mai gresite alegeri din istoria omenirii, vrand sa intrerupa logodna cu Maria. Nu stim prea multe despre Iosif, avem doar cateva insemnari scurte in Evanghelia lui Matei si cea a lui Luca, dar cu siguranta mi-ar fi placut sa stiu mai multe! Cu siguranta mi-ar fi placut poate sa fi fost unul din clientii sai in atelierul sau de tamplarie, ori poate sa fi fost unul dintre vecinii sai in Nazaret.

Dar dincolo de atelierul sau de tamplarie, sunt sigur ca in acelasi fel in care Dumnezeu a ales-o pe Maria pentru a purta pruncul divin in aceasta lume, Dumnezeu l-a ales si pe Iosif ca sa-i fie tata in viata pamanteasca.

Si ce experienta extraordinara era sa rateze Iosif!

Lui i s-a oferit slujba de a fi tatal Fiului lui Dumnezeu (exact asa), dar Iosif, bazandu-se pe ceea ce credea ca stie, aproape ca spune NU acestei slujbe, aproape ca semneaza divortul, nu cu Maria, ci cu destinul sau…

Ce stim despre Iosif e ca era fiul lui David. Si pe cand el adoarme gandindu-se la marea lui problema – logodnica lui era insarcinata – Dumnezeu, in vis, printr-un inger ii aduce aminte exact acest lucru! Imi place asa de mult cum Dumnezeu, confirmandu-i ca Maria e cea mai binecuvantata intre femei, totodata pare sa-i transmita lui Iosif ca nici el nu e doar un tamplar ce-si duce zilele intr-un sat mic si neinsemnat!

Or, la fel ca si Iosif, de multe ori si noi suntem pe cale sa ratam minunile lui Dumnezeu bazandu-ne pe ceea ce credem ca stim noi. Prin prisma alegerilor noastre gresite, lucrand cu intelepciunea noastra, de multe ori trecem pe langa binecuvantarile lui Dumnezeu conform planului Sau…

Si cred ca in astfel de momente Dumnezeu face bine ca ne pune sa dormim! :)

Lui Iosif i-a adus aminte ca e fiul lui David, fiul unuia care a biruit uriasi, fiul unuia gasit dupa inima lui Dumnezeu, fiul unuia care a fost ales pentru un plan maret! Noua Dumnezeu ne aduce aminte ca nu suntem singuri, ca pasim pe urmele lui Isus, ca suntem urmasii unuia care a biruit moartea si pacatul si ne-a descoperit o cale infinit mai buna, care duce la adevarata viata!

La fel ca si Iosif, de multe ori suntem si noi atat de preocupati sa analizam lucrurile, sa le punem cap la cap in ordinea noastra fireasca, sa facem conexiuni si sa conluzionam ca stim noi de ce se intampla lucrurile care se intampla. Sa luam hotarari in acest fel. Insa lucrurile nu sunt intodeauna ceea ce par! Chiar si cand lucrurile sunt greu de inteles, daca avem un DA, in spirit, din partea lui Dumnezeu putem pasi prin credinta, liberi, incredintati ca stam pe promisiunile Lui in orice vreme! :)

Oare in 2008 ce ganduri are Dumnezeu cu noi, cu fiecare? :)

Gandeste-te mai mult:

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.

Proverbe 3:5,6

Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Isaia 55:8,9

Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Ieremia 29:11

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

1 Corinteni 15:57

Ziua dinainte de Isus

Asteptand.
Atarnati de o speranta distanta.
Privind in gol.

Sunt aceste promisiuni adevarate?

Religia nu e de-ajuns.
Atat de obositi de tot sacrificiul.
Din nou si din nou.
An dupa an.

Am auzit ca un Salvator trebuie sa vina.
Poate fi adevarat?
Cel trimis de Dumnezeu?
Pentru noi?
Aici?

Intunericul creste.
Bucuria e tot mai stearsa.
Ratacim.
Fara scop.
Pierdem vremea.

Intrebari.
Dorinta.
Uitare.

Pierduti.

Povara grea.
Atat de obositi.
Putine sanse.
Sa ne asteptam la ceva mai mult?
Chiar va veni?
Ce ar trebui sa facem?

400 de ani fara nici un Cuvant.
Nimic.
Tacere.
Niciun profet.
Niciun mesaj.
Nici macar o silaba.
Liniste.

S-a terminat?
Suntem uitati?
Dati pierzarii?

O turma fara pastor.
Singuri.

Viata merge inainte.
Ocupati.

Cezar August.
Porunca.
Inscriere.
Maria, Iosif.
Calatorie.
Seara.
Betleem.
Nu-i loc.

O, asteptati un copilas?
Ne pare rau.
Suntem plini.

Ne pare rau.
Suntem plini.

Ne pare rau.
Suntem plini.

Nu mai avem camera pentru voi.
O pestera.

Va e de folos?

–

* traducere dupa Louie Giglio

:)) de craciun

Pe vremuri nu se spunea “Sarbatori Fericite”; Crestinii il numeau Craciun si mergeau la biserica; Evreii il numeau Hanukkah si mergeau la sinagoga; ateii, nu stiu cum il numeau dar mergeau la petreceri… si se imbatau. Oamenii trecand unii pe langa altii pe strada isi spuneau “Craciun Fericit!” sau “Hanukkah fericit!” sau (ateilor) “Fii atent sa nu iei peretele!”

Din nou ne gasim in preajma Sarbatorilor, acel timp special din an, cand impreuna cu cei dragi impartasim traditii vechi de secole, cum ar fi cea de a gasi un loc de parcare la mall… In mod traditional in familia noastra facem acest lucru dand cateva ture parcarii pana ce vedem un cumparator iesind din mall. Il urmarim, si cam in acelasi spirit in care cei trei magi acum 2000 de ani au urmarit o stea, asa urmarim si noi cumparatorii iesind pana ce ne vor conduce la un loc liber de parcare.

Dave Barry in “Christmas Shopping: A Survivor’s Guide”

Cand eram copii eram multumitori celor care ne umpleau ciorapii de Craciun cu cadouri. De ce nu am fi multumitori lui Dumnezeu pentru ca ne umple ciorapii cu picioare?

G.K. Chesterton

Clipe vesnice

Maine seara e ajunul Craciunului.

Imi aduc aminte ca, desi nu mai sunt copil, totusi an de an, intodeauna mi-a fost greu sa adorm in seara de Craciun. Si cred ca la fel va fi si maine. Cred ca nu sunt singurul :). Odata ajunsi de la colindat, ramaneam de cele mai multe ori in sufragerie poate desfacand o portocala ori cu o cana de ceai intre palme, savurand intreaga frumusete si caldura sufleteasca a unei seri neobisnuite.

Unii vorbesc despre o anumita magie a Craciunului. Insa cred ca ceea ce se intampla la Craciun e mult mai mult decat atat. Cred si simt ca seara de Craciun e intr-adevar o seara sfanta, o noapte preasfintita…

Sunt momente in care simt ca omenirea intelege un pic mai mult felul frumos in care ar trebui sa traiasca viata scurta de pe acest pamant. Pentru ca de Craciun reusim sa ne gandim mult mai mult la altii, la cei din jur, la cei din familiile noastre, de aproape ori de departe, si la oamenii cu care traim impreuna, in cercul nostru, in comunitatea noastra. Ne inseninam si suntem mai buni unii cu altii, ne ajutam unii pe altii, simtind ca suntem in definitiv frati si surori, ca impartasim una si aceasi viata.

De Craciun parca se observa mai mult ca oricand un suflu comun al umanitatii, un gand simplu si curat de pace intre oameni, de ingaduinta, de buna invoire — asa cum cantau ingerii.

E probabil singura perioada din an in care oamenii parca isi asculta impulsul natural de a-si exprima sentimentele fara sa le fie teama. Si nu pot sa nu observ o anumita foame a oamenilor dupa astfel de timpuri. Nu vi se pare interesant faptul ca in fiecare an oamenii isi doresc atmosfera Craciunului tot mai devreme?

Inca de la inceputul lui noiembrie incepem sa ne impodobim orasele si locuintele cu lumini si straie de sarbatoare, si visam la zilele in care, nu stim cum, dar reusim sa lasam deoparte orice griji ca sa traim liberi, asemenea unor copii, bucurandu-ne simplu.

Si totusi, stiu, nu ma amagesc, magia Craciunului va disparea in cateva zile. Pentru marea majoritate a oamenilor, din pacate, spiritul Craciunului va fi inlocuit inapoi foarte repede cu spiritul lumii — din nou cu alergatura si stres, din nou cu egoism si indiferenta…

Dar noi care stim din ce cauza noaptea Craciunului e o noapte sfanta, haideti sa luam hotararea de a raspandi pacea si bucuria, bunainvoirea si dragostea pe pamant, intre oameni, zi de zi. Asemenea unei lumanari de Craciun, haideti sa ne daruim in tacere si noi, pentru a lumina in vietile celor din jur.

De aceea imi doresc sa avem un Craciun cu fericirea care dainuie dincolo de cateva zile acum, cu bunatatea care sa ne dea farmecul unei vieti ce merita traita, zi de zi.

Sunt zile magice? Nu stiu, nu cred. Cred in schimb ca sunt zile in care avem parte de clipe vesnice… Clipe in care patrundem sensul vietii, intelesul dragostei si a grijii fata altii.

Si de acest Craciun vreau sa ne impodobim intai de toate, pomul vietii cu clipe vesnice. Si asta pana cand Isus va veni din nou, nu ca un copilas, ci ca Domn si Imparat!

Craciun fericit! :)

Meditatii de proaspat tatic :)

E extraordinar de bineinteles :) — ea e motivul pentru care stau cat de putin la computer si blogul a ramas in stand-by de o buna bucata de vreme. Multumesc pentru ca si voi ati ramas in stand-by-me :) in asa fel incat in octombrie si in noiembrie ati fost cel mai mult si cei mai multi pe blog, pentru doar 2-3 posturi…

Dar Ruth ne-a schimbat viata si mie si lui Lidia intr-un sens extraordinar. E SUPER TARE sa fiu tatic :) si daca am realizat ceva in viata mea, fara sa clipesc pot sa spun ca Ruth e my Number 1 :)

Sa fiu tata, dupa aproape doua luni deja, m-am convins ca e cel mai important lucru pe care il voi face vreodata. Indiferent unde voi ajunge, si ce voi face, simt ca “TATA” va fi cel mai mare si frumos titlu pe care il voi purta. De aceea ma rog si ma pregatesc ca intodeauna cand Ruth va vrea sa fie ca “tata”, si eu sa vreau sa fiu ca “Tatal”, in a carui imagine am fost creati fiecare.

Cum e viata pe care o traiesc acum?

Sa fii tatal unui copil e fara dar si poate o responsabilitate si o experienta transformatoare, si sunt sigur ca Dumnezeu a lasat-o asa in mod bine intentionat. Viata pe care o traiesc acum in trup e din nou alta, dar stiu ca si acum, daca Cristos traieste in mine, pot sa traiesc in credinta, gata sa lupt, gata sa risc, gata sa fiu vulnerabil, gata sa ma las pe bratul Tatalui exact la fel cum Ruth se lasa pe bratul meu. Si gata sa accept ca maturiatea, intelepciunea si dragostea in care am nevoie sa mai cresc inca atat de mult se dobandesc prin cruce, pentru ca investitia de zi cu zi, sa aduca in curand roadele an dupa an.

Asta imi doresc.

Pe de alta parte, chiar daca am vorbit mai sus de maturitate, sunt incantat ca pot sa-mi retraiesc copilaria impreuna cu Ruth! :) Si sunt privilegiat sa inteleg mai bine de ce trebuie sa ne facem asemenea unui copilas pentru a intra in Imparatia Cerurilor!

Si mai sunt incantat de inca un lucru. Biblia spune ca noi am fost creati in imaginea Tatalui. Ei bine, si Ruth a fost creata in imaginea tatalui blogger aici :)

Si by the way, urmeaza sa va mai scrie si ea in curand cateva randuri!

Tot timpul impreuna

Craciunul e ziua care tine tot timpul impreuna

Alexander Smith

Acesta e Craciunul: nu decoratiunile, nu darurile, si nici macar colindul; ci o inima smerita ce primeste cu recunostinta din nou minunatul dar — Isus.

Frank McKibben