Test de blogger

La propunerea lui Ted Doru Pope mi-am facut si eu un test simplu de blogger. Iata mai jos ce rezultat am primit! Heh, nu ma asteptam sa spuna lucruri “rele”, — asa sunt testele astea facute sa te prinda si sa-ti placa, — dar nici nu ma asteptam la o descriere ce se potriveste foarte bine cel putin cu intentiile mele aici pe blog.

You’re a well liked, though underrated, blogger. You have a heart of gold, and are likely to blog for a cause. You’re a peaceful blogger – no drama for you! A good listener and friend, you tend to leave thoughtful comments for others.

Well, totusi, pana una-alta, stiu, ar trebui sa scriu mai des :) si voi reusi sper de saptamana viitoare!

Toamna. Se lasa seara…

Toamna nu-i asa ca se vrea traita cu totul altfel fata de celelalte anotimpuri? Odata intrata in drepturi pe mine personal toamna ma fascineaza. Timpul ma fascineaza, iar scurgerea lui nu ar trebui sa produca in noi de patru ori pe an, cu fiecare schimbare a decorului, dezechilibru. Timpul trece, e adevarat, dar nu traim in umbra celor ce s-au intamplat, ci ca o jerba de mister, de posibil, de fabulos, traim in lumina lucrurilor pe care le avem azi, si pe care prin credinta le nadajduim pentru maine. De aceea pentru mine toamna e un anotimp al credintei.

Roadele rugaciunii sunt o realitate pentru oamenii a caror inima priveste dincolo de zarile palide ale noptii, iar toamna, multi o spun, e pe buna dreptate cumva inserarea si noaptea anului. Si daca e doar septembrie si imediat dupa ora 8 s-a innoptat deja, uite, ai ocazia sa vezi lucruri pe care numai intunericul le poate aprinde. Toamna isi va trimite de acum inainte fara indoiala tot mai devreme solii cu seara lor crescanda, si odata cu noptile din ce in ce mai lungi, numai bune pentru de-ale sufletului, imi place asa de mult sa vad iarasi lumini la ferestrele caselor, viata care din nou ne apare asezata, linistita, la fel de mult cum imi place sa observ oamenii de aici venind tarziu de pe camp, de cele mai multe ori bucurosi in salutul lor si multumitori pentru o zi buna…

Asa cum ar spune Lucian Blaga — imi pare ca le vad si eu — “ultimele intruchipari de lumina”, ce isi strang aripile in astfel de momente ale inserarii, asezandu-se peste noapte, parca la adapost, in sufletele noastre, ale fiecaruia. Pentru ca toamna lumina e in noi. Pentru ca toamna e un timp cand firea noastra se destrama si se readuna, odihnind putin intre trecut si viitor, ca innoiti in trup, in suflet, in Duh si in Lumina, sa nu cadem de oboseala. Si chiar daca omul nostru de afara trece intradevar cu fiecare anotimp putin cate putin, timpul nostru nu trece, ci creste impreuna cu noi spre viata vesnica cand omul nostru din launtru se innoieste din zi in zi…

Fragmente dintr-un articol scris in septembrie 2006, de la Pecica, pentru Sensunic.

Back on track :)

Dupa cum s-a vazut, tot n-am ajuns sa scriu pe blog desi am fost ultimele 4 saptamani in concediu. Intr-un pseudo-concediu totusi, ca sa fiu mai aproape de adevar, pentru ca am avut 2-3-4-5 ore de lucru in unele zile si alte mai multe ore pentru lectura si studiu, — iar cu cele ramase n-am ajuns sa ma plictisesc nici o clipa! E adevarat ca n-am scapat de computer pe cat mi-as fi dorit, dar intai de toate m-am bucurat de departarea de oras, si de linistea de la Bazna, de prietenii de acolo, si de familia Lidiei, — o familie extraordinara si speciala, demna de un serial autohton “Casa Plina” :) cu 5 fete, 1 baiat, si alti 7 copii luati in plasament! Unde mai pui o bunica, inca un fiu naturalizat de ani de zile, de-al casei, sa nu fie singurul baiat singur, si tot mereu musafiri…

Casa plina asadar, curte cu tobogan, hinta, biciclete si jocuri de copii, caine mare, iepuri, cina afara sub foisor, biserica medievala evanghelica din 1504 peste drum, un sat sasesc turistic impanzit cu pensiuni, piscine excelente pentru tratament si relaxare in Bazna Bai la doar 10 minute intr-o plimbare pe jos, si dealuri de jur imprejur. Cam asa e la Bazna…

Asa ca ne-am odihnit si ne-am incarcat bateriile din plin. Si chiar se simte! :) A fost un timp potrivit si pentru Lidia si pentru (update-update) FIUL ce-l asteptam, in cele din urma!!! — cu alte cuvinte, la ultimele consultatii, the doc said ca va fi BAIAT! And we said LET IT BE :) Asa ca Ruthy va veni candva mai tarziu, iar acum ne pregatim sa ii spunem bun venit pe lume lui Iosua, — asta in mai putin de 2 luni! Si abia asteptam! Asa ca si doctorii mai gresesc, cu toata aparatura lor 4D. Dar nu ne pare rau nici o clipa, doar poate ca l-am facut pe saracul baietel, fetita :)

In alte ganduri, si fara dar si poate e un alt motiv pentru care pe blog am fost redus la tacere saptamanile trecute si faptul ca la Bazna am reintalnit oameni pe care ii invidiez pentru stilul de viata pe care il au, tineri care de 2 ani de zile, zi de zi, isi exprima dependenta fata de Dumnezeu, mijlocind pentru ca intradevar lucrurile sa fie precum in cer asa si pe pamant, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu sa vina…

La Bazna e o biserica si o comunitate de crestini care pe mine ma inspira mereu prin devotamentul lor, prin dorinta lor si pozitia in care se pun pentru ca Dumnezeu sa mantuie si sa transforme intreaga localitate. Sunt acolo oameni care il iau in serios pe Dumnezeu prin viata lor — si oridecate ori ajung la ei nu pot decat sa vad cum si Dumnezeu ii ia in serios pe ei, cum ii binecuvinteaza, le raspunde, si lupta impreuna cu ei!

Impreuna cu ei am invatat si in aceste saptamani sa ma rog si eu cu mai multa credinta, dincolo de “Doamne fi cu mine si familia mea” si “Doamne am nevoie de tine si azi”, si am invatat mai mult, ca toate lucrurile ii sunt cu putinta intradevar celui ce crede, si nu celui ce are…

Sincer, as vrea din toata inima sa am astfel de laude (si n-am spus totul) cu privire la multe biserici, pentru ca as vrea din toata inima sa fim oameni determinati sa cautam Imparatia lui Dumnezeu mai presus de orice: mai presus de viata aceasta, mai presus de materialism, si mai presus de ceea ce am ajuns sa dovedim prin “religia noastra”, — devenind in schimb noi insine oameni ai Imparatiei, nu doar membri intr-o biserica si adepti ai unei religii, ci cetateni ai Cerului, asa cum ne vede Dumnezeu, gata sa colonizam asa cum ne-a trimis Dumnezeu, locul in care suntem cu valorile Imparatiei, dupa principiile Imparatiei!

Pentru mine asta si doar asta inseamna crestin si Biserica. Multe ar mai fi de spus, despre multe lucruri. O voi lua incet, si pentru ca e un nou inceput de toamna, voi vorbi cu precadere despre credinta. Toamna o incep asa, de cativa ani deja, intarindu-ma in credinta :).

Si pentru ca scriu un post tagged cu “Info” — general, hai ca ma mai intind putin, si tin sa va multumesc tuturor care continuati sa cititi ce scrie pe aici si tuturor celor care comentati :). Stiu ca sunteti acolo la tastatura voastra, pentru ca totusi asa cum stau frumos pe domeniul meu, fara topuri si scoruri, numai datorita voua am ajuns la 40.000 de vizualizari. :) Insa cel mai important e ca mi-am facut prieteni noi dintre voi, si ma voi bucura realmente de un singur lucru si in continuare, daca prin ce scriu aici voi aduce incurajare, inspiratie, si determinare pentru viata crestina normala, rezonabila si radicala in acelasi timp, asa cum am mai vorbit si vom mai vorbi despre ea, ca tare frumoasa e! :)

Blogul e o experienta interesanta.
So far, so good :)

De la credinta la incredintare

Promisiunile Cuvantului lui Dumnezeu sunt filoanele in care se ascunde aurul; lucrarea credintei este sa bata acest minereu de aur in monezi, pentru nevoile prezente ale sufletului.

– Hopkins

Pe masura ce inaintez in credinta, pas cu pas, sub calauzirea blanda a Duhului Sau, pot sa iau ce vreau in Numele Lui — viata dupa viata, putere mereu reinnoita pentru o noua lucrare, orice este necesar, slujind lucrarii Sale. Si, deoarece El este Biruitorul, orice piedica trebuie sa dispara (si va disparea) din calea omului care inainteaza cu hotarare in directia in care El il conduce, in Numele Sau.

Sa mergem deci si sa luam, in Numele lui Isus, ceea ce ne apartine in virtutea dreptului ce ni-l da moartea si invierea Lui!

– A. J. Gordon

Primim toate darurile noastre spirituale direct proportional cu capacitatea noastra, iar factorul principal care ne fixeaza capacitatea este credinta noastra.

– Alexander McLaren