Darul de logodna

Dincolo de jertfa de ispasire de la Golgota, Duhul Sfant e cel mai mare dar oferit de Isus miresei Sale… S.J. Hill spunea intr-una din cartile sale, Burning Desire, ca daca privim planul de mantuire sub paradigma nuntii, Duhul Sfant este darul de logodna oferit Bisericii de catre Isus! Si imi place mult de tot aceasta imagine, — cred ca descrie extrem de bine persoana si lucrarea Duhului Sfant, pentru ca darurile Duhului ne infrumuseteaza, ne impodobesc, si ne pregatesc pentru nunta, nu? :)

Cred ca in acelasi fel cum eu i-am oferit sotiei mele un inel de logodna, Domnul Isus ne-a oferit ca dar Duhul Sfant — pentru a ne aduce aminte de El in timpul greu de asteptare pana cand va veni sa ne ia in odaia de nunta pe care o pregateste.

Tin minte ca la fel imi spunea si Lidia, imediat dupa ziua in care am cerut-o in casatorie, imediat dupa 1 decembrie 2004 (n.b. de ziua Unirii:), cand a trebuit sa ma intorc la scoala inapoi la Oradea si apoi la Arad. In acea perioada ne vedeam tot la doua saptamani din cauza progamului la zi cu scoala, si din cauza distantei, dar inelul ce i l-am daruit ii aducea aminte de mine in fiecare clipa, si mai mult decat atat, darul ce i l-am facut era o promisiune ferma a faptului ca voi reveni.

Si cred ca tot la fel, persoana Duhului Sfant are rolul de a ne tine atenti la inima noastra, indragostiti de Mirele nostru, pe care, asa cum spune apostolul Petru, Il iubim fara sa-L fi vazut, si in asteptarea caruia ne bucuram cu o bucurie negraita si stralucita, plini de credinta! Duhul Sfant nu atrage astfel atentia asupra Lui, ci asupra Celui ce ni l-a dat, asupra lui Isus, asupra Celui ce ne-a ales si a platit un pret atat de mare pentru rascumpararea noastra…

De aceea sa nu uitam ca prin Duhul Sfant, noi ca mireasa a lui Cristos, am fost si continuam sa fim sfintiti, pusi de o parte in mod vizibil, pecetluiti pentru Mirele nostru.

Sa nu uitam ca noi ca mireasa a lui Cristos ii apartinem Lui, si trebuie sa avem ochi doar pentru Isus! Pentru aceasta si Cantarea Cantarilor descrie ochii miresei asemanandui cu ochii unei porumbite, — si daca ne aducem aminte si Duhul Sfant este simbolizat tot cu un porumbel! Sa nu ne vorbeasca aceste lucruri despre curatia, credinciosia, si fidelitatea pe care noi le-am promis lui Cristos? Si sa fie o simpla coincidenta, un simplu fapt, ca porumbeii isi pastreaza un singur partener intreaga viata!? :)

Intreaga viata as vrea sa o traim si noi, ca Biserica, in asteptarea lui Cristos, cu dragoste, credinciosie, si fidelitate — si chiar daca asteptarea nu e usoara, sa continuam sa ne infrumusetam viata cu darurile Duhului Sfant lasandu-L sa ne descopere tot mai mult din caracterul si frumusetea lui Cristos, si sa fim gata in orice moment pentru revenirea Mirelui!

Gandeste-te mai mult:

In alegerea unei mirese pentru Isaac (Genesa 24), slujitorul *tatalui mireului* nu vi se pare ca joaca tot rolul Duhului Sfant? Are daruri pentru Rebeca din partea lui Isaac, si o conduce pe aceasta spre mirele ei, pe care nu l-a vazut, dar despre care cu siguranta slujitorul-calauza a avut timp sa ii povesteasca in timpul calatoriei.

Rugaciune

Misca-ne, Doamne, misca-ne…

Inima Ta a fost miscata de cel mai intens foc al dragostei, pana cand ai dat pe singurul Tau Fiu, pe Preaiubitul Tau sa moara ca noi sa traim.

Misca-ne, Doamne, ca astfel sa ne daruim Tie, incat Tu sa te poti darui din nou, prin noi…

– A. Head

Avem 2 ani de casnicie! :)

Un tribut pentru N. Moldoveanu

Beni Boingeanu mi-a trimis un link catre un videoclip al unui grup din America, un cantec in memoria lui Nicolae Moldoveanu. Cantecul numit foarte potrivit “Break My Plans” spune povestea vietii fratelui Moldoveanu… Dupa parerea mea, un gest extraordinar din partea lor! Formatia se numeste “This Hope”. Un clip bine facut, desi nu are nimic romanesc in el, decat tricolorul nostru. Iata si textul de descriere al clipului:

BREAK MY PLANS is a music video from Christian Vocal Artists, This Hope. Telling the story of a Romanian hymn writer imprisoned in 1959 for exercising his faith through music, the song “Break My Plans” is an emotionally stirring ballad of faith under oppression. While in prison, and without pen and paper, Nicolae Moldoveanu composed 366 hymns! Nicolae’s struggle is faithfully reenacted by Jeff Rose and includes performance scenes from This Hope. “This Hope” is currently touring the United States and can be found at ThisHope.org

O inchinare rezonabila

Tot mai des auzim alaturandu-se crestinismului un adjectiv destul de nou, atunci cand se vorbeste despre un crestinism radical. Am vorbit in acest fel si eu chiar pe blog, si cred din toata inima ca avem nevoie de oameni radicali, de crestini radicali, care inteleg ca nu exista o alta viata in afara de viata in Cristos.

Insa nu vi se pare ciudat ca am ajuns sa avem un crestinism care priveste, de exemplu, hotararea unei familii de a pleca misionari in China sau chiar numai in Oltenia, ori hotararea unei tinere de a nu merge la facultate pentru ca Dumnezeu nu o cheama sa urmeze o facultate, drept un lucru radical? Nu e ciudat ca misiunea, evanghelizarea personala, zilele de post si rugaciune, cheltuirea propriilor resurse pentru Dumnezeu, sau mainile intinse catre cei saraci si impovarati, — intr-un cuvant, predarea fara rezerve in slujba lui Dumnezeu a devenit un lucru radical intre noi, intre crestini?

Ma rog sa intelegem ca desi un crestinism radical descrie extrem de bine astazi Biserica ce se sfinteste si rascumpara vremea in asteptarea lui Cristos, totusi nicaieri in Biblie nu gasim acest cuvant si aceasta nuanta a crestinismului… Ci daca e sa ne uitam intr-un verset de aur, caruia cred ca ar trebui sa-i redam stralucirea de la incept, in Romani 12:1, apostolul Pavel, dupa ce ne cheama să ne aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă, si plăcută inaintea lui Dumnezeu (lucru destul de radical astazi, nu?) concluzioneaza pur si simplu ca “aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

Punct.

O slujba duhovniceasca — o slujba caracterizata de credinciosie si ascultare — si oare nu la acestea ne-a chemat Dumnezeu pe toti impreuna? Oare nu la o viata traita ca un raspuns la tot ceea ce a facut El pentru noi? Eu cred ca Dumnezeu asteapta de la noi o inchinare pur si simplu rezonabila, pentru ca El e vrednic cu adevarat sa isi ia lauda si slava din vietile noastre transformate.

Si aici e cheia, in jurul transformarii, — pentru ca daca crestinismul nostru aduce in noi o transformare radicala!, sunt sigur ca vietile noastre puse in slujba lui Cristos nu vor mai fi “bagate sub radical”, nu vor mai fi privite ca iesite din comun, ci vor fi impreuna marturia unei trup sanatos, bine inchegat si zidit in dragoste, intr-o inchinare vie, sfinta, placuta, naturala si rezonabila pentru Dumnezeu, din dorinta, si nu din datorie.

Dar pana intelegem lucrurile acestea, ma rog ca miscarea radicala sa functioneze ca o alarma, ca o chemare la credinciosie si ascultare, la o slujba sfanta, fara rezerve, pentru indurarea lui Dumnezeu, cat se poate de rezonabila, ca in Romani 12:1 :)

Despre relevanta

Cred in relevanta, cred in relevanta ca in usa bisericii, ca intr-o poarta de acces prin care sa ajungem la o lume in continua schimbare, o poarta mereu noua daca este nevoie — dar asezata intodeauna in acelasi loc, intr-o balama veche si intr-un zid puternic…

Nu ma infior asadar de bisericile in care predicatorul nu vorbeste din spatele unui amvon. Nu ma deranjeaza video proiectoarele, si nici chitarile, bateria si instrumentele de tot felul daca acestea si cei ce le canta ne conduc in inchinare cu sinceritate si emotie sfanta… Si poate cel mai mult ma bucur ca se poate renunta la cravata, :) pentru ca ma pregatesc sa fiu pastor candva, dar problema mea e ca nu imi plac hainele la patru ace…

Insa totusi, ce imi doresc peste orice schimbare pro-relevanta culturala este o mai multa revelatie si intelepciune de Sus. Imi doresc deopotriva aceste lucruri si peste cei ce opun rezistenta schimbarilor de forme, pentru ca suntem impreuna, nu unii impotriva altora. Si as vrea sa intelegem ca Dumnezeu nu si-a dat ungerea peste formele noastre de a face biserica, ci peste inimile noastre in a fi Biserica Lui pe pamant.

Dar iata in ce cred ca consta adevarata relevanta, cea de care avem nevoie, in cuvintele lui Steve Fry, din cartea sa,Rekindled Flame:

Oamenii de maine care vor avea cel mai mare impact si cea mai mare relevanta vor fi aceia care cunosc intelepciunea probata si implinita a Scripturii.

Oamenii care vor avea atentia si audienta generatiei de maine, vor fi acei care ii acorda atentie si asculta vocea lui Dumnezeu.

Domnul Isus a comparat Biserica Lui cu o cetate asezata pe un munte, ce nu poate sa ramana ascunsa; cu sarea ce conserva si da gust; si cu o lumina aprinsa, menita sa lumineze tuturor celor din casa… La o astfel de relevanta vreau sa ne incumetam! Relevanta unui spirit puternic, care traieste in lume, desi nu este din lume!