In inima noului legamant

In vechiul legamant Dumnezeu si-a condus poporul din exterior, de mana, — dar acum, in noul legamant, Dumnezeu isi conduce poporul din interior, din inima…

In vechiul legamant citim adesea ca Dumnezeu a fost cu Avraam, cu Iosif, cu Moise, cu poporul Israel, — dar in noul legamant vedem cum Dumnezeu a fost, prin Duhul Sau, in Petru si Ioan, in Pavel, miscandu-se cu putere de atunci si pana astazi prin oamenii care L-au cautat din toata inima lor, traind dincolo de vorbe si de fapte, in templul cel mai tainic, in locul cel mai sfant…

De aceea, “Cristos in noi – nadejdea slavei” e o taina pe care ar trebui sa o cuprindem fiecare cu viata intreaga! Doar El poate sa ne pazeasca de orice cadere, ca sa fim infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru!

Vezi Ieremia 31:31-34 si Coloseni 1:26-28.

Adevarul trebuie sa fie in inima…

Inapoi la ale noastre :) va aduc aminte ca ultima data am vorbit despre faptul ca Biblia nu e doar o carte cu idei si principii frumoase, ci Biblia e o carte cu adevaruri care au puterea de a transforma vieti! Dar pentru aceasta, asa cum am vazut, avem nevoie ca sa primim si sa pastram Cuvantul lui Dumnezeu intr-o inima buna si curata.

De aceea, vreau sa vorbim mai mult acum despre o inima curata, in care Cuvantul Sfant poate sa aduca roade sfinte. — Pentru ca vreau sa intelegem ca Dumnezeu priveste la inimile noastre! Si de la nivelul inimilor noastre asteapta un raspuns! Cred ca este extrem de important sa intelegem acest lucru mult mai mult decat sa-l spunem doar atunci cand oamenii se uita la infatisare si numai la infatisare… Vreau sa intelegem de ce Dumnezeu asteapta sa fie cautat cu toata inima noastra, de ce El asteapta sa fie iubit de toata inima noastra, si de ce El asteapta ca sa primim samanta Cuvantului Sau tot in inima noastra, ca intr-un pamant sanatos si prielnic pentru crestere si rodire…

Biblia vorbeste foarte mult despre inima, si despre lucrurile care se intampla la nivelul inimii. Proverbe 4:23 ne spune sa ne pazim inima mai mult ca orice, pentru ca din inima ies izvoarele vietii… Si atat in limba ebraica a Vechiului Testament, prin cuvantul leb, cat si in limba greaca a Noului Testament, prin cuvantul kardia, inima cuprinde in intelesul ei intradevar izvoare fara de care nu cred ca ne-am putea imagina viata… Alaturi de organul fizic, vital, al trupului, care este primul sens al cuvantului, prin inima fiecare dintre noi intelegem si centrul gandurilor, centrul vointei, al sentimentelor, si al emotiilor, — insusi centrul substantial al vietii… Si nu stiu daca exista vreo limba pe pamant in care cuvantul “inima” sa nu cuprinda toate aceste sensuri.

Or, in acest loc atat de complex, de tainic si de neinteles, Dumnezeu a pus gandul vesniciei! Si in inimile noastre Dumnezeu toarna Duhul Sau cel Sfant, — venind sa locuiasca impreuna cu noi, in noi! Biblia ne spune ca prin credinta din inima se capata mantuirea! Iar Pavel sustinea ca adevarata taiere imprejur, adevarata religie, este aceea a inimii, in duh!… Inima noastra, cu alte cuvinte, este locul de intalnire intre noi si Dumnezeu. De aceea si inchinatorii pe care ii doreste Tatal sunt inchinatori tot la nivelul inimii, inchinatori in duh si in adevar. De aceea relatia noastra cu Dumnezeu trebuie traita din inima, consumata cu inima, si pazita in inima…

Dar, totusi, as vrea sa intelegem ca tot de la nivelul inimii, omul poate alege si sa ii intoarca spatele lui Dumnezeu, si tot de la nivelul inimii omul alege si gandeste raul si nelegiuirea. Domnul Isus afirma ca omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui… De aceea profetul Ieremia spunea ca inima omului este nespus de inselatoare. — Pentru ca vointa noastra, si sentimentele noastre, pot traduce in dorinta lucruri care stim bine ca ne vor face rau. La fel s-a intamplat in gradina Eden, si la fel se intampla si astazi… Cu toate ca din inima ies izvoarele vietii, inima e totusi inselatoare — si tocmai de aceea se cere a fi pazita in jurul adevarului — pentru ca e extrem de usor sa ne amagim atunci cand nu veghem, ori sa ne multumim in inimile noastre doar cu o forma de adevar, cu o imitatie de adevar, care nu ne face liberi si nu ne schimba.

De aceea vreau sa intelegem ca adevarul trebuie sa fie in inima, iar setea dupa sfintenia lui Dumnezeu trebuie sa fie in adancul fiintei noastre!… Pentru ca daca sfintenia e doar un set de reguli exterioare cred cu convingere ca crestinismul nostru nu mai e unul de o transformare interioara, ci poate doar de o adaptare la un nou stil de viata, la o noua cultura religioasa. Si in aceste conditii jertfa lui Cristos nu ne este de nici un folos… Prin lege si prin formule exterioare tot ce facem este sa ne petecim din cand in cand haina noastra cea veche si fireasca cu cate un petec de sfintenie — pe cand Isus Cristos, ultima data cand am verificat, si-a dat viata pentru ca noi sa putem avea in Numele Lui un vesmant nou si curat, o inima noua, o natura noua!

Biblia ne spune ca Isus a venit ca sa ne dea fiecaruia o cununa imparateasca in loc de cenusa, si un undelemn al bucuriei in locul plansului, si o haina de lauda in locul unui duh trist si impovarat. Dar pentru transformarea aceasta radicala avem nevoie de El, avem nevoie de Cristos, avem nevoie sa intelegem ca fara El nu exista biruinta, si fara cunoasterea Adevarului cu inima intreaga, nu exista libertate…

De atatea ori insa, se intampla sa ne risipim energiile luptand cu pacatul prin propriile noastre formule, in loc sa strangem, la fel ca si psalmistul, Cuvantul lui Dumnezeu in inima noastra, ca sa nu pacatuim impotriva lui Dumnezeu… De atatea ori vrem sa spunem in mod sincer “NU” pacatului, dar totusi nu suntem gata sa ne rastignim firea pamanteasca si sa accesam autoritatea pe care o avem prin Duhul lui Dumnezeu. De atatea ori de buna voie, alegem sa continuam intr-o lupta istovitoare, pentru care nu suntem pregatiti, neintelegand ca nu putem avea biruinta atacand doar cu niste ganduri si principii frumoase, ori aparandu-ne doar cu niste legi si precepte, oricat de clare si biblice ar fi ele, — dar care nu lucreaza dintr-o inima noua, predata in totalitate lui Cristos!

De accea mi-e teama ca faptul ca ne numim crestini pentru ca avem un jurnal cu maxime si cugetari crestine, ori pentru ca ne purtam, ne imbracam, si vorbim intr-un anumit fel, nu il impresioneza nici pe Dumnezeu si nici pe Satan. Tot la fel, mi-e teama si de faptul ca, daca suntem sinceri, nu pacatuim, nu pentru ca nu am dori pacatul in inima noastra, — in our secret life, — ci doar pur si simplu pentru ca am fost invatati sa spunem NU anumitor pacate MARI — dar o astfel de neprihanire, mai devreme sau mai tarziu se va dovedi a fi subreda. Pentru ca, pe de o parte Dumnezeu nu poate sa ne intareasca acolo unde noi credem ca suntem tari, iar Satan, pe de alta parte, nu e intimidat nicidecum de un “NU” spus pacatului, din amintirile de la scoala duminicala.

Pur si simplu, oricat am strange din dinti, singuri nu putem sa traim o viata de neprihanire. Singuri nu stim sa spunem “NU”, pentru ca singuri vrem sa spunem “DA”… V-ati gandit vreodata ca nimeni nu pacatuieste din datorie? Cu totii pacatuim pentru ca, fara Cristos, aceasta este natura noastra, si daca v-ati intrebat si voi, – da, – de aceea noi in lumea in care traim visam pacatul, premeditam pacatul, si iubim pacatul… Si poate din aceasta cauza renuntam atat de repede la lupta, luptand fara Dumnezeu, si credem ca sfintenia e un lucru imposibil de atins…

Witness Lee, un predicator chinez, spunea ca nu suntem pacatosi pentru ca pacatuim, ci pacatuim pentru ca suntem pacatosi!… Asa cum am vazut si mai sus, pacatuim pentru ca ne-am nascut cu aceasta natura a pacatului in noi. Dar vestea buna a Evangheliei, vestea buna a Crestinismului, e ca ne putem dezbraca de aceasta natura veche, — ea nu trebuie sa mai stapaneasca peste noi! Domnul Isus e Singurul care a facut totul posibil ca sa ne dea ceea ce avem noi nevoie — o natura noua, pentru o viata noua! El a fost mielul de jertfa pentru iertarea pacatelor noastre, iar Biblia ne cheama ca in acelasi fel in care Cristos a inviat din morti, prin Slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua!

Orice alta religie, si orice alta filosofie morala, ne invata sa ne petecim firea cea veche cu adevaruri lipsite de puterea si autoritatea Duhului lui Dumnezeu, dar Biblia ne invata sa ne schimbam natura cea veche cu natura cea noua, prin innoirea mintii noastre, prin transformarea felului in care gandim si traim. Acesta este crestinismul potrivit cu chemarea lui Dumnezeu, crestinismul in care toate lucrurile incep sa se faca noi!

Si cand toate lucrurile se innoiesc in viata noastra, cand nu mai traim noi ci Cristos traieste in noi, sunt sigur ca ne va veni natural sa incepem ziua cu Dumnezeu, ne va veni natural sa ne rugam, sa Il laudam, sa petrecem timp in Cuvantul Sau, sa ne iubim asa cum ne-a creat Dumnezeu, si sa-i iubim pe ceilalti oameni in jurul nostru in adevar!

Si atunci vom intelege cu adevarat ce mare e fericirea de a avea o inima curata — pentru ca Il vom vedea pe Dumnezeu! Si vom stii ce mare har avem cand ne pazim inimile, — pentru ca din inimile noastre negresit vor curge rauri de apa vie, asa cum ne-a promis Isus!

Gandeste-te mai mult:

Inima trebuie sa fie pazita – Proverbe 4:23
Cuvantul lui Dumnezeu in inima ne tine departe de pacat – Psalmul 119:11
Credinta este in inima – Romani 10:10
Legamantul cel nou este scris in inima – Ieremia 31:33
De aceea spiritul legii trebuie sa fie in inima – Romani 2:29
Dumnezeu a trimis in inimile noastre Duhul Fiului Sau – Galateni 4:6
Totusi, o inima rea si necredincioasa ne desparte de Dumnezeu – Evrei 3:12
Si cea mai religioasa inima poate fi inselata – Iacov 1:26
Nu ne putem lauda cu adevarul daca in inima avem dusmanie – Iacov 3:14
Curatindu-ne inima ne apropiem de Dumnezeu – Iacov 4:8
Cei cu inima curata, Il vor vedea pe Dumnezeu – Matei 5:8
Cea mai mare porunca incepe in inima – Matei 22:37
Dumnezeu cere ca adevarul sa fie in adancul inimii – Psalmul 51:6
Cunoasterea adevarului ne face liberi (Fii) – Ioan 8:31-36