Fara compromis

O viata fara compromis este tot ceea ce pretinde Evanghelia lui Isus Cristos. Nimeni nu va putea sluji la doi stapani! In zilele noastre, cand crestinii incearca sa multumeasca si lumea si pe Domnul (ceea ce e imposibil), si cand oamenii sunt mai ingrijorati sa nu isi ofenseze prietenii decat sa il asculte pe Dumnezeu, singurul raspuns pentru o viata fara compromis e sa renuntam la noi insine, sa ne luam crucea zi de zi, si sa-L urmam pe Cristos! Cred ca e timpul sa renuntam la vietile noastre comfortabile de crestini, si sa Il urmam pe Isus!

Generatia actuala de credinciosi e responsabila pentru generatia actuala de suflete!

– Keith Green (1953-1982) video 01 video 02

Fiti plini de Duh

Persoana Duhului Sfant doreste si astazi sa lucreze in noi cu aceasi putere care a creat la inceput frumusetea si ordinea binecuvantata a gradinii Eden, si cu aceeasi putere care ne promite in final intalnirea cu Mirele nostru in gloria inimaginabila a cerului… Pentru aceasta, Duhul Sfant ne aseaza in destinul pentru care am fost creati de Dumnezeu, si ne desavarseste, ne sfinteste si ne infrumuseteaza vietile, ne uneste in dragoste oameni cu oameni, si ne face sa intelegem ca, de fapt, luam parte la aceeasi viata impreuna, ca Trup al lui Cristos, ca Biserica.

- Intr-un editorial la Sensunic.ro, de Rusalii, in 2004

Pe bune, despre har…

Ca sa vedeti ce memorie buna am :), la 10.10.1991, pe cand aveam 7 ani, in urma cu aproape 16 ani, tusa Flory (sora lui tati), mi-a explicat pentru prima data planul mantuirii intr-o brosura cu cele 4 legi spirituale pentru copii. Ea lucra atunci pentru Campus Crusade for Christ in Germania. Poate va mai aduceti aminte acele brosurele colorate, cu desenele acelea in care niste copii din toate etniile pamantului cautau impreuna o comoara :). Iar comoara era viata vesnica. Si probabil va aduceti aminte si de rugaciunea de la sfarsit. M-am rugat acea rugaciune impreuna cu tusa Flory si am scris data pe brosurica si am pus-o bine, ca amintire. Tin minte ca am pastrat-o mult timp (drept pentru care am si retinut data scrisa cu pix rosu), dar nu imi dau seama cand si pe unde am pierdut-o, — acum nu o mai am — dar comoara tot o am :) aleluia!

A fost o zi care mi-a ramas in amintire, doar Domnul stie cum! Dar mi-a mai ramas in amintire inca o zi, imediat dupa aceea… Intelegeam la nivelul meu ca aveam nevoie de Isus, si eram constient ca nu eram un copil intodeauna cuminte, asa ca lucrurile ce mi le-a explicat tusa Flory nu le-am putut lua ca niste povesti. La cei 7 ani de-acasa stiam prea bine ca nu spuneam adevarul oridecate ori purtam vreo vina, si ca m-am facut ca ploua cand ne-au intrebat ai mei cine-a taiat covorul, sau cine-a “zugravit” cu aquarela, si ca ii turnam pe fratii mei si pe verisorii mei la bunicu oridecate ori umblau prin pod (fara mine)… si in general, eram constient de multe alte prostii, pentru ca, sincer sa fiu, dupa doar cateva zile de la 10 octombrie 1991, cand am calcat prima data pe bec din nou, precis cu urechile rosii inca de spaima, mi-aduc aminte ca am revenit pe ascuns la brosura mea, si am repetat rugaciunea de mantuire, ca sa-L primesc pe Domnul Isus din nou in inima mea…

Mda… asa a fost! True story. Si la 7 ani asa ceva e poate de inteles, dar cand crestem “oameni mari”, incetam sa mai gandim ca un copil, nu? Si totusi… cred sincer ca multi dintre noi astazi suntem ca pustiu la 7 ani. Pentru ca vad astazi un trend, o moda in crestinism, ce ne face sa consideram, asa cum credeam eu atunci, ca daca am reusit sa ne pocaim de pacate o data, putem sa o facem si a doua oara, si a treia oara, si oridecate ori simtim ca ne cade bine si cu folos.

Cred ca, din pacate, generatia noastra ajunge prea des sa considere ca harul lui Dumnezeu e cumva o “permisie” din razboiul spiritual in care suntem, ca sa ne mai relaxam un pic si noi. Dar, din nou, ultima data cand am verificat, Cuvantul lui Dumnezeu spunea sa ne intarim in harul ce ni s-a dat, nu sa ne relaxam acum ca avem har!

De aceea vreau sa intelegem ca mai exista inca o forma de abuz, atunci cand abuzam de harul lui Dumnezeu fata de noi, — atunci cand zadarnicim harul, folosindu-l ca o portita de a trai in firea pamanteasca, acoperindu-ne pacatele, din nou, si din nou, cu gandul ca exista har si maine. Dar, vreau sa ne intrebam un pic, oare nu e anormal, nu e un abuz, si nu e dureros ca adesea facem ture intre Cristos si lume, crezand ca harul ne va sterge la nesfarsit urmele compromisului?

Vreau sa intelegem faptul ca Dumnezeu ne-a dat harul de a ne numi copii ai Sai, ne-a infiat si a pus in noi Duhul Sau, si ne-a pus sa stam in locurile ceresti, in Cristos Isus, pentru a ne imputernici in viata pe care o traim acum in trup, pentru a ne da autoritate! — nu pentru a ne da un fel de formula magica, prin care sa ne consiliem si sa ne impacam constiinta tulburata de realitatea pacatului… Or, intre aceste doua perspective e o diferenta uriasa!

Cu alte cuvinte, daca vreti, harul nu e aspirina dupa o betie, dar e aspirina la febra lumii! Harul lui Dumnezeu consta in faptul ca El ne-a impacat cu Sine la cruce, si ca apoi a pus in mainile noastre arme de lupta, arme care nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu, ca sa surpe intariturile lui Satan (2 Corinteni 10:4). De aceea harul Sau e pentru intarirea noastra in Duh, in Spirit, nu pentru acoperirea noastra, ca sa continuam in starea de compromis in care suntem!

Cred ca de aceasta intelegere a harului atarna in cea mai mare masura biruinta noastra sau infrangerea noastra in lupta spirituala. Pentru ca dupa felul in care intelegem harul, Cristos va insufla in noi viata, si va aprinde in noi un foc puternic pentru sfintenie, ori Satan va sufla din noi viata, si va stinge orice foc, incetul cu incetul…

Personal, mi-e cat se poate de clar ca aceasta confuzie a harului e din nou amagirea amagitorului, si scuza celui ce in final ne va acuza! Acum tot ce vrea e sa ne acopere, ca in final sa ne descopere! El e amagitorul, pentru ca el ne invata sa abuzam de toate darurile lui Dumnezeu, inclusiv de harul Sau, sa le intelegem si sa le folosim in mod gresit.

De aceea, haideti sa ne impotrivim diavolului tari in credinta, si sa primim zi de zi harul cu cantece de izbavire, pentru ceea ce el este cu adevarat: izbavire, si putere deplina in a ramane izbavit, liber de pacat, liber de tot ce a fost candva. Dumnezeu ne-a dat harul Sau si continua sa ni-l dea, ca sa ne scoata din intuneric, ca sa ne trezeasca la o viata noua, ca sa umblam in Duhul Sau cel Sfant, ca sa fim capabili sa o rupem cu pacatul, asa cum traduce Cornilescu textul din Tit 2:11-12! Si vreau sa va las sa cititi si sa meditati la acest text, care spune tot ceea ce vreau sa va spun, si mai bine ca mine:

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Iar daca cititi mai sus, in versetul 8 aflam si de ce harul ne invata sa o rupem cu pacatul si lumea: “ca potrivnicul sa ramana de rusine, si sa nu poata sa spuna nimic rau de noi!” — Tocmai ce va spuneam, el ne scuza, el ne-acuza!

Dar stie fratele Nicolae Moldoveanu ca numai harul ne face, ne tine si ne pastreaza credinciosi cu adevarat, in orice circumstante, prin orice incercari si ispite! Si in final cantam cu totii? :) — Sau continuam sa spunem bancul “crestin” cu “fratele” ce se ruga smerit ca Domnul sa il ierte pentru gainile furate, 3 ieri, dar 6 in total, cu cele 3 de maine…

De la Spurgeon

Duhul lui Dumnezeu nu poate lucra in mijlocul nostru atata timp cat toleram in mod constient vreun pacat. Nu vorbesc aici despre calcarea flagranta a Poruncilor, ci includ aici si spiritul lumesc — grija pentru lucrurile firii, lipsa de interes pentru lucrurile spirituale: avand suficient har sa credem ca suntem crestini, dar insuficient sa o dovedim; avand ici si colo cate un mar zbarcit pe varfurile crengilor, dar nu prea multa roada; la aceasta ma refer, la aceasta sterilitate partiala, insuficienta pentru a o condamna, dar suficienta pentru a opri binecuvantarea — aceasta impiedica trezirea si dezvoltarea Bisericii.

- C.H. Spurgeon

O alta forma de abuz…

V-am spus ca uneori sunt mai greu de cap >:) si ca unele lucruri imi sunt la indemana, iar altele nu prea, sau deloc. De curand, spre exemplu, am avut un carucior de copil la noi, — nu pentru al nostru :), ci doar in tranzit catre cineva pe unde aveam noi drum. Dar cum si noi, mai cateva luni, si vom avea de cumparat asa ceva, mi-am zis, hai sa vad si eu cum se monteaza… Asa ca l-am montat fain-frumos, dar dupa ce totul parea a fi la loc, doua piese de la carucior au ramas pe dinafara… Le-am tot cautat locul si le-am tot fortat acolo unde credeam eu ca ar merge, si tot nimic… Asa ca am demontat toata jucaria si, cum sa va spun voua, m-am bucurat ca inca nu mi-a sosit ceasul! :)

Si totusi, for the record, sunt de principiul ca atat timp cat traim tot invatam si ne adaptam viata dupa situatiile in care ajungem, si pana in octombrie sunt convins ca am sa invat o gramada de lucruri si despre carucioare. O sa aibe Lidia grija sa ma invete, asa ca stati linistiti! :)

Dar acum, in contextul in care povestim noi, vreau sa luam ilustratia mea si sa observam ca de foarte multe ori, si in vietile noastre raman diferite “piese” pe dinafara, si in acelasi fel cum eu n-am stiut ce sa ma fac cu piesele ramase de la carucior, nu stim nici noi cum sa ne aranjam viata pentru a functiona normal, pentru a fi fericiti, pentru a gasi pace si implinire! Iar de aici, cred ca ajungem atat de usor sa ne fortam si noi viata sa faca click acolo unde nu se poate, sa ne fortam viata in locuri si in situatii in care nu putem functiona.

Stim ca traim intr-o lume care inca se mai alarmeaza de diferite forme de abuz, si e foarte buna si necesara aceasta lupta pentru justitie sociala, dar in acelasi timp, lumea de azi, fara sa stie, incurajeaza public multe alte abuzuri cu urmari cel putin la fel de grave! Daca ne gandim bine, adevarul e ca mult mai des decat am fi abuzati, noi abuzam de noi insine prin situatiile in care de buna voie ne punem, atunci cand traim in spiritul lumii, atunci cand vrem sa functionam altfel decat am fost creati prin design sa functionam.

Si vreau sa intelegem ca prin pacat tot ce facem e sa abuzam de noi insine… Cand fortam o piesa din pachetul vietii, sa intre acolo unde instructiunile nu ofera garantie, descoperim ca pornografia, alcoolul, tutunul sunt abuzuri, descoperim ca egoismul e un abuz, descoperim ca mandria, invidia, resentimentele, certurile, neiertarea, minciuna, furtul, iubirea de bani, si chiar dorinta de a fi altcineva, de a fi in locul altcuiva, sunt forme de abuz fata de noi insine, fata de unicitatea noastra, fata de viata si suflarea din noi, — fata de singura noastra sansa de a trai o viata plina de semnificatie, in valorile lui Dumnezeu, dupa modelul in care am fost creati.

Spuneti si voi, lumea in care traim vrea sa ne faca tot ceea ce nu am fost creati si capacitati sa fim. Lumea incepe sa recunoasca homosexualitatea ca pe ceva normal, dar hai sa spunem lucrurile asa cum sunt, oare cine in lumea asta cand merge cu masina la peco, pune pompa de benzina in toba de esapament? E pur si simplu anormal, e un abuz! And it’s not funny! E trist ca in lumea in care traim abuzuri de tot felul sunt lucruri normale!

In generatia noastra, sa fii beat dimineata la 5 e cool, sa fii high tot weekendul e super cool. Si apoi cand te trezesti? Atunci, din pacate, pentru multi sinuciderea e cool, pentru ca doar ea mai poate stinge durerea pieselor care nu se potrivesc, si strigatul neimplinit dupa ordine si semnificatie… Statisticile spun ca abuzurile la care ne supunem viata duc la cele mai multe sinucideri. Iar sinuciderea e ultimul abuz, si la propriu si la figurat… Asta e lumea in care traim, — cum va spuneam, ceea ce a fost creat sa fie un loc extraordinar, plin de frumusete si fericire pentru om, a devenit un loc al mortii, si al suferintei, prin pervertirea pacatului, prin abuz, prin folosirea gresita a darurilor lui Dumnezeu.

Si lumea nu stie, nu vede, nu aude… As da orice, sa va spun ca lucrurile nu sunt atat de anormale, dar asta e realitatea pe care o vedem atunci cand privim lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. In fiecare om de pe pamant, exista un strigat acut dupa implinire si ordine in toate “piesele” vietii, dupa scop si semnificatie, si lumea nu stie ca singurul raspuns la toate acestea e Dumnezeu, e Creatorul si Implinitorul tuturor lucrurilor.

Fiul Sau a murit pe cruce pentru ca sa ne elibereze de orice forma de abuz, pentru ca noi sa nu mai abuzam de vietile noastre in pacat, in aceasta lume! Isus a trait intre oameni, pe pamant, pentru ca noi sa stim ce facem si sa stim cine suntem! Cristos si-a dat viata pentru ca noi sa o redobandim, pentru ca in viata pe care o traim acum, sa fim insufletiti de El. Doar Cristos poate sa ne confere identitatea si destinul dupa care tanjim fiecare, doar El poate sa ne asambleze toate piesele din pachetul vietii in ordinea perfecta. Pentru ca El e calea, El e adevarul, El e insusi viata! El este Harul, El este sfintenia noastra si pacea noastra.

De aceea, nu trebuie sa continuam sa abuzam de noi insine, pentru ca nu vom rezista traind asa! Poate ca unii am spune ca nu avem probleme cu alcoolul, cu drogurile, cu pornografia, cu avortul, minunat ar fi sa fie asa, si spun AMIN, dar vreau sa intelegem ca si egoismul, mandria, invidia, resentimentele, abuzul de putere, spiritul manipularii, sunt lucruri care provoaca dependenta, o dependenta la fel de daunatoare, si un stil de viata la fel de corupt. Si ma doare ca lucrurile acestea le vedem si in biserici… Suntem sfinti de pacate mari dar uitam ca vulpile mici strica viile si compromit recolta.

Nu trebuie nici sa ne luptam sa fim ceea ce nu am fost creati sa fim, asa cum ne indeamna lumea. Va fi o lupta pierduta, istovitoare, si fara nici un castig. E un abuz, pe fondul caruia diavolul ne ataca asa de usor! Si ca si crestini cred ca este vital sa pazim si aceasta poarta a dusmanului. Spiritul pacatului doreste sa abuzeze de noi, de identitatea noastra, de viata din noi, dar Isus cheama si astazi oameni la El! Si ne cheama pe toti cei care suntem truditi si impovarati ca sa ne dea odihna!

Daca avem nevoie sa fim vindecati, vreau sa Il vedem pe Isus care abia astepata sa se atinga de noi! Trebuie doar sa ii dam Lui intreaga viata, fiecare “piesa” din pachet, pentru a ne aranja din nou dupa chipul si asemanarea Sa, pentru a ne arata din nou tinta, perspectiva unei vieti libere, cu sens si semnificatie.

Privita de sus, lumea in care traim, e abuzata, lovita, atacata, si de aceea, vreau sa va provoc sa ne asiguram ca noi ca Biserica a lui Cristos suntem liberi, ca noi ca reprezentanti ai lui Dumnezeu umblam in Duhul Sau, gata sa eliberam apoi si pe altii, gata sa aducem lumina si vindecare peste orice forma de abuz, dragoste si iertare peste orice forma de egoism, si trezire peste orice forma de indiferenta. Pentru ca putem, pentru ca aceasta lupta in schimb e castigata deja de Cristos, nu e istovitoare, si e plina de satisfactii!

Iesirea de urgenta

Continuam sa ne incurajam in harul care ne e dat :) si vreau sa privim acum putin la o promisiune care iar subliniaza autoritatea noastra de a stapani pacatul. Iata ce ne spune 1 Corinteni 10:13…

Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Tare, nu? :) E cat se poate de clar ca avem o cale de iesire! Biblia mea e atat de clara incat ma uimeste de multe ori; sunt unele lucruri pe care Dumnezeu le ascunde, le invaluie in intelepciunea Sa, dar sunt altele pe care le afirma clar pentru ca sa le cunoastem, sa traim in ele! Dumnezeu promite, si vrea sa stim, sa tinem minte, si sa ne bazam pe faptul ca exista in orice ispita o cale de iesire, un mijloc de scapare! Si aceasta promisiune cred ca ar trebui sa ne dea curaj si incredere! Mai mult, aflam si ca nu exista nici o ispita peste puterile noastre, asa ca ceea ce ii spunea Dumnezeu lui Cain, inca de la inceputul istoriei, e din nou adevarat! — Putem stapani pacatul! Nu e peste puterile noastre! Avem autoritate asupra lui.

Va pun o imagine aici, si cred ca stiti cu totii ca in cazul unui incediu sau a unui cutremur, in institutiile publice, neonul ce indica spre iesire se aprinde, si lumineaza chiar si daca ar fi o pana de curent! — Prin fum, prin praf, pentru toti cei prinsi inauntru, aflati in pericol, exista o cale de iesire! Si vreau sa intelegem ca exact la fel se intampla si atunci cand Satan ne ispiteste, — intodeauna exista o cale de iesire care functioneaza in orice conditii, oricat de dens ar fi intunericul din jurul nostru, in orice circumstante ne-am gasi.

Cu totii suntem ispititi si vom fi ispititi in aceasta viata pentru ca si Cristos a fost ispitit la fel ca noi cand a trait pe pamant. Dar Isus a marturisit un lucru extraordinar, si anume ca Satan nu are nimic in El! Cu alte cuvinte, ceea ce spunea Isus era faptul ca in El nu exista nici o dorinta pentru nimic din ceea ce Satan vrea sa vanda omenirii! Si aici ma rog sa ajungem si noi! As vrea sa intelegem, si sa tinem minte, ca pacatul nu e pacat pana cand dorintele noastre nu se unesc cu ispitele diavolului.

E cat se poate de clar ca si astazi Satan continua sa ne cearna… Dintodeauna Satan a urmarit sa slabeasca marturia si autoritatea Bisericii, dintodeauna a dorit sa ne insele, sa ne dea impresia ca harul poate fi o cale deschisa spre a pacatui, sa ne dea impresia ca pacatul nostru secret e ok, atat timp cat nu stie nimeni. Dar ce facem cu Dumnezeu, care ne-a pregatit in orice ispita si mijlocul de a iesi din ea?

Cred ca acesta e mai degraba harul lui Dumnezeu! Cred ca e un har sa putem sa facem un legamant cu ochii nostrii! E un har sa avem, din pozitia noastra de fii ai lui Dumnezeu, autoritate asupra pacatului! Si noua, la fel ca lui Cristos, Satan vrea sa ne ofere imparatiile acestei lumi, ca sa aibe parte in noi, in viata noastra, dar cand ajungem sa cunoastem ca bunatatea lui Dumnezeu, si tot ce ne ofera El zi de zi, pretuieste mai mult decat viata, ne mai trebuie altceva?

Bunatatea lui Dumnezeu ne ofera zi de zi harul de a fi liberi, miscandu-ne in plinatatea Duhului Sfant, — singurul care ne poate da izbavire in orice ispita. E un har sa ne subliniem in Bibliile noaste aceste promisiuni ale lui Dumnezeu, e un har sa le intelegem si sa le credem cu vietile noastre… El stie ca suntem oameni, stie ca ne luptam cu firea pamanteasca din noi, si tocmai de aceea tot demersul lui Dumnezeu, intreaga viata culminand cu jertfa de pe Calvar a lui Cristos, Duhul Sfant locuindu-ne astazi, sunt dovezi ale dragostei Tatalui care vrea sa ne vada asa cum ne-a creat, liberi fata de pacat, accesand in fiecare ispita iesirea de urgenta, calea spre lumina, spre viata!