Ceea ce faci acum e ceea ce vrei sa faci cu viata ta?
*Printre multe alte notite si insemnari pe un perete la Alexandra in camera. Ale e sora mea, cumnata mea :), o fata care il iubeste pe Isus cu toata viata ei. Asa sunt toate fetele Boancas, si de aceea, nu puteam sa ratez sansa de a-mi lua jumatatea si ajutorul potrivit de langa inima lui Dumnezeu! :) — Lidia!
Galateni 2:20 e un verset care sunt convins ca e subliniat in Bibliile celor mai multi dintre noi. Un verset de pus in rama pe perete, nu? de imprimat pe semne de carte, de cusut cu ata aurie… Si totusi, un verset celebru, devenit astfel aproape cliseu, peste care ajungem sa trecem prea usor cu vederea, crezand ca daca il avem subliniat, il si experimentam in viata noastra numaidecat. Insa Galateni 2:20 e un verset, mai degraba, de pus pe ganduri, un cuvant ce se cere verificat in fiecare zi, in trairea noastra…
Pavel vorbeste aici despre experienta salvarii, care a fost, insa e evident faptul ca Pavel, continuand, muta accentul pe viata traita la timpul prezent:
“Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, spune el, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit, si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.”
Or, cuvantul “acum”, fara dar si poate, atarna greu de tot in acest verset! Pentru ca acum si astazi, dincolo de ziua mantuirii, e tot ce conteaza in calatoria noastra spirituala!
De aceea imi place atat de mult acest verset si sunt incurajat de puterea marturiei lui Pavel, privind o relatie prezenta si vie cu Fiul lui Dumnezeu, intr-o viata traita in credinta, o viata care Il marturiseste pe Isus ca Domn, prin cuvinte si fapte, cu orice ocazie. – Si sunt convins ca aceasta ar trebui sa fie viata pe care sa o traim si noi acum. Pentru ca acum este tot ce avem! Iar acum sunt unele lucruri pe care trebuie sa le facem acum! :)
Iar noi tinerii, trebuie sa recunoastem ca suntem cei mai faimosi vorbitori la timpul viitor. Suntem foarte buni la a spune ca peste 2, 3, 4 sau 5 ani voi face asta si voi fi acesta. Si uneori e de inteles aceasta atitudine, atunci cand urmarim cu perseverenta un anumit scop pentru viata noastra, cand ne urmam calea ce “intr-o zi” prin munca si determinare ne va descoperi propria menire pe pamant.
Numai ca de multe ori se intampla ca saptamana dupa saptamana, si luna dupa luna, sa il luam pe “intr-o zi” in brate, ca pe o scuza pentru lipsa noastra de disciplina si prezenta. Si din pacate aceasta atitudine ne afecteaza viata devotionala cel mai mult. Indraznesc chiar sa spun ca acest mod de gandire e cel mai daunator in relatia noastra cu Dumnezeu. Intr-o zi, ne spunem, voi trai viata pe care stiu ca Dumnezeu vrea sa o traiesc. Intr-o zi imi voi pune in ordine lucrurile si ma voi linistii ca sa Il urmez pe Isus… Intr-o zi…
Insa de ce nu acum? Ce ne face oare sa credem ca “intr-o zi” vom sti sa pretuim prezentul mai bine, pentru noi, pentru cei dragi, pentru Dumnezeu?
Vreau sa intelegem ca e un lucru sa ne amanam un examen, o intalnire, sau un telefon, insa e o problema mult prea mare atunci cand ne amanam tocmai viata pentru care am creati sa traim acum. Vreau sa intelegem ca astazi e cea mai importanta zi din viata noastra: mai importanta decat ieri, si mai importanta decat maine! Si daca nu traim acum viata pentru care am fost creati sa traim s-ar putea sa traim cu totul altceva maine, sau intr-o zi, peste 2 ani sau 5 ani.
V-ati gandit vreodata ca daca Iona ar fi ascultat de Dumnezeu, cartea lui ar fi fost mai scurta macar cu vreo 2 capitole? Si mult mai putin dureroasa! — Nu au oare si vietile noastre capitole in plus, capitole cu frustrari, dezamagiri si durere, pentru ca ne tot amanam viata din prezent, ratand oportunitatile de astazi ale lui Dumnezeu?
Daca ne numim crestini, viata pe care o traim acum in trup, o traim si noi impreuna cu Pavel, in credinta in Cristos care S-a dat pe Sine insusi pentru noi? Sau, impreuna cu Iona, chiar acum fugind in directia gresita, platind pretul unei calatorii regretabile?
Gandeste-te mai mult:
Marturia lui Pavel: Galateni 2:20
Aventurile lui Iona: Cartea lui Iona, pag 893 in Biblie
Foloseste timpul cu intelepciune: Psalmul 90:12
Adu-ti aminte de Dumnezeu acum: Eclesiastul 12:1
Rascumparati vremea: Efeseni 5:15-16
Este uimitor cat de repede ajungem sa semanam cu obiectul dragostei sau al cautarilor noastre staruitoare… Inimile si vietile noastre incep sa reflecte trasaturile oamenilor sau ale lucrurilor care predomina in existenta noastra zilnica.
Lasa, deci, ca acest lucru sa aiba loc in privinta relatiei tale cu Domnul Isus, care este adevarata Lumina a sufletului.
Gandeste-te la El.
Imita-L.
Intreaba-L permanent ce doreste.
Satureaza-ti mintea cu invatatura si cuvintele Sale.
Traieste dupa voia Lui, atat cat o cunosti.
Asculta-L din toata inima ta.Si atunci asemanarea dintre El si tine va creste. Privindu-L vei fi transformat in asemanarea Lui. Cand oamenii vor veni in contact cu tine vor fi nevoiti sa admita ca esti un copil al Luminii.
- (din nou) F. B. Mayer
E uluitoare dimensiunea planului Lui Dumnezeu ce patrunde in zilele acestea care tocmai au trecut… Revizitez pe internet paginile Anei si citesc din mesajele tinerilor in urma plecarii ei… cu adevarat Ana are prieteni. Sute de mesaje online stau marturie. Apoi, peste 1000 de persoane care au tinut sa-si ia “la revedere” de la ea joi la inmormantare, in Ipotesti.
Ana a murit, dar foarte multi tineri, nenumarati, au avut parte de o trezire reala saptamana aceasta. Cititi doar mesajele lor… “Ana, prin tine Dumnezeu a facut o trezire in viata mea” nu e doar un mesaj singular. Iar in serile de priveghi, si joi la inmormantare, multi tineri si oameni maturi si-au predat viata in mana lui Dumnezeu…
Ce mai poti spune, altceva decat glorie lui Dumnezeu!
Adineauri, am primit prin email, din surse sigure, cateva din cuvintele ce inteleg ca le-au rostit parintii Anei la inmormantare. Va redau si voua o parte din text, care cu siguranta, va fi postat si pe alte pagini.
Pentru Ana acum a început o nouă dimineaţă… Avea obiceiul să ne trimită un mesaj în care scria: „Fă-mi, te rog, o favoare: pune-ţi mâna dreaptă pe umărul stâng, pune-ţi mâna stângă pe umărul drept. Ai terminat? Ştii, de fapt, tocmai ţi-am trimis o îmbrãţişare. Bună dimineaţa!”
În această dimineaţă care tocmai a început pentru ea, Ana ne îmbrăţişează pe toţi cu dragoste şi ne aşteaptă, să ne revedem.
Am iubit-o mult pe Ana şi am încercat să-i oferim ceea ce era mai bun, dar Domnul Isus a iubit-o mai mult şi i-a dat o casa în cer, pe o stradă de aur, un loc la masa împărătească.
Acum ea poate spune ca şi Isaia: ” Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească si ca o mireasă, împodobită cu sculele ei”.
Iar noi parafrazându-l pe Isaia spunem: Ana-Maria eşti o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.
Răsfoind Biblia şi notiţele ei am găsit versurile unei cântări cu data de 1 septembrie 2006. Ştim că a simţit într-adevăr ce exprimă versurile acestei cântări:
„Facã-mi-se-ntotdeauna
Dupã sfântul Tău Cuvânt
Chiar de-ar fi sa-mi cadă toate
Planurile la pământ…Gândul Tău să se împlinească
Neştirbit în mine-oricând
Chiar de ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând…Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Printr-o lovitură grea…Rugăciunea asta, Doamne
Tu să mi-o asculţi mereu
Iar de-ar fi s-o schimb vreodatã
N-asculta de gândul meu!!!Încă o dată, Ana ne salută pe toţi şi ne spune:
„Faceţi-mi, vă rog, o favoare: puneţi-vă mâna dreaptă pe umărul stâng, puneţi-vă mâna stângă pe umărul drept. Aţi terminat? Ştiţi, de fapt, tocmai v-am trimis o îmbrăţişare.
Bună dimineaţa!”
Fam. Gavrilovici
Te-ai intrebat vreodata la ce ar folosi o clepsidra plina cu nisip? Sau una goala? Dumnezeu a pus in tine, in viata ta si in lumea aceasta tot ce trebuie, tot ce ai nevoie – totul in masuri binecuvantate. Ai timp, si ai spatiu, iar atunci cand nu va mai fi timp jos, va fi o eternitate sus. Atunci cand nu va mai fi spatiu jos, si totul va fi acoperit, totul va fi dat uitarii, va fi, negresit, o Imparatie sus!
Intr-un editorial pe Sensunic, la 9 februarie 2004, cand implineam 20 de ani.
Ana are prieteni – un comentariu plin de caldura de la Patratosu.
Tot Marius Cruceru scria la un moment dat, in cartea sa, Intoarcerea din Oglinda, ca viata reala intodeauna va avea emotii mult mai puternice si mai sanatoase decat orice film sau show de televiziune (parafrazez, pentru ca am dat cartea mai departe, la tata).
Si, intr-adevar, doar in viata reala plangem sincer cu cei ce plang. Doar traind viata in realitate, prin furtunile prin care trecem, invatam sa ne adapostim unii pe altii, in calmul aleselor lucrari ale inimii. Doar asa, traind viata din inima, intelegem valoare pe care o poarta, si pretul ascuns in ea, in perspectiva eterna. Viata ne cere suflet, ne cere sinceritate, si viata aici ne cere de atatea ori si lacrimi…
As vrea sa va indemn si eu sa ne rugam in continuare pentru Gabi, Adi, Olivia si Monica – tinerii care au supravietuit accidentului, si care sunt in spital. Gabi e cu moralul la pamant si are nevoie de rugaciune si incurajari.
Vedeti si video-ul acesta. Daca traim, pentru Domnul traim! Daca murim, pentru Domnul murim! – ultima cantare, sambata seara la Peniel.
Comentarii Recente