Cu ape de odihna

Nimeni nu a spus ca drumul va fi usor, dar, prin sufletul miraculos al vietii, prin nori si sperante, prin noapte si zi, prin fericirea indeajunsa a Prezentei Sale in orice vreme, prin exemplul lui Cristos care s-a facut om si a locuit printre noi, prin Duhul Sfant gata sa ne indrume in tot adevarul ― in toate e un Dumnezeu care iti spune ca doreste ca tu, copilul Sau iubit, sa reusesti…

Da, Tatal tau ceresc doreste sa reusesti!…

Scrie azi si in fiecare dimineata, cu ape de odihna, lucrul acesta adanc in inima ta. Prin credinta vei gasi in curand acolo izvorul de viata noua ce l-ai cautat…

Gandeste-te mai mult:

* Domnul a răspuns: “Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.” (Exod 33:14)

* Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28)

* Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc. (Isaia 40:31)

* Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine. (Tefania 3:17)

Multumire & Fashion Signature

Cand am pastrat ultima data o zi de post in special pentru multumire?

De cele mai multe ori postim cu scopul de a sta inaintea lui Dumnezeu pentru o cauza, nu? Pentru a cere un anumit lucru.

Dar cum ar fi macar o zi de post, every now and then, doar pentru a-I multumi lui Dumnezeu ca ne-a imbracat intr-o haina a laudei prin viata ce ne-a redat-o? — prin Prezenta Lui, prin calauzirea Lui, prin lucrurile Sale bune de care ne face parte zilnic, in orice anotimp, pentru trup si suflet.

O zi in care sa-i multumim din toata inima!

Si o zi in care sa invatam apoi sa ne purtam haina mantuirii in style :) cu bucurie, cu incredere, — ca ceea ce El a inceput in noi va duce la bun sfarsit.

Va aduceti aminte ca Iacov i-a daruit lui Iosif o haina deosebita, asa, ca de la tata la fiu? Sunt sigur ca Iosif a purtat-o ca pe un signature veritabil :)

Daca doar ne-am purta si noi haina mantuirii in style, — haina bucuriei adevarate, a dragostei, a grijii fata de altii, a sperantei — fara complexe, fara teama!

E colectia Lui pentru noi. Signature…

Cand regasim credinta…

Credinta este un dar, la fel ca si Cuvantul lui Dumnezeu, un aparat care poate sa ne schimbe viata, un dar pe care insa fara sa ne dam seama il putem pierde, ramanand doar cu ambalajul, cu eticheta, cu instructiunile… Sunt atat de multi crestini care stiu instructiunile, au o eticheta la care tin, si au si un ambalaj, dar au pierdut aparatul in sine, au pierdut ceea ce candva le misca viata, pasii, gandul…

Dincolo de venirea la credinta, care nu e nimic altceva decat Cristos luand domeniu in viata noastra, trebuie sa vorbim de ramanerea in credinta, de cresterea in credinta, de rabdarea si de asteptarea in credinta, si nu in ultimul rand de biruinta prin credinta!

Si in acest context, in aceasta serie de articole, ori de cate ori voi scrie despre faptul ca ne-am pierdut credinta, ma refer strict la faptul ca ne-am pierdut acel aspect zilnic al vietii de credinta, frumusetea vietii cu Dumnezeu, preocuparea cu Cristos, — pasiunea pentru ca realitatea Lui sa devina realitatea noastra!

Aceasta este credinta de care ducem lipsa in biserici! O credinta vie, o credinta activa, o credinta din care sa poti musca :) sa poti gusta, sa vezi, sa recunosti bunatatea lui Dumnezeu, si prezenta Lui manifestata!

De prea mult timp, in biserici acumulam teorie, studiem instructiuni, studii de caz, privim la oameni extraordinari ai credintei, si ramanem totusi doar cu un antrenament al mintii care ne zideste in asa fel incat sa credem ca insasi credinta este un antrenament al mintii…

Desi credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Cristos, totusi credinta nu e un antrenament al mintii, si nu e nici un hobby, — ceva simplu, asa, de weekend… Credinta e un angajament cat se poate de serios, la nivelul intregii noastre fiinte, si credinta e mai degraba, daca vreti, adrenalina de care avem nevoie pentru a ne abandona in bratul lui Dumnezeu, in voia Lui, pentru planurile Lui…

Credinta este darul lui Dumnezeu, iar darul sau nu este consumabil. Credinta nu e cerneala de la imprimanta, sau uleiul de la motor. Nu s-a consumat, — am piedut-o, si o pierdem, si vom continua sa o pierdem cat timp nu o vom pretui cu adevarat.

Fiecare dintre noi am primit o masura de credinta de la Dumnezeu, prin credinta am fost mantuiti, prin har ne-a sters tot trecutul, si prin credinta descoperim aceasta viata din Dumnezeu, ca fiind a noastra, reala, palpabila, si adevarata, — si pentru toate acestea se merita sa regasim credinta, si sa alergam din nou, ca unii care stim incotro alergam :)

Isus salveaza, eu risipesc

O carte cu umbre

In ultimele zile am auzit doua vesti despre tineri care au murit, din perspectiva noastra mult, mult prea devreme… Emanuel Careba, basist de exceptie al corului Pro Deum si al Filarmonicii din Arad, si Cristopher Laurie, fiul pastorului Greg Laurie de la Harvest Christian Fellowship, director artistic si graphic-designer excelent :( Amandoi pe neasteptate, in urma unor accidente. Amandoi la 33 de ani, amandoi tati si soti… Cea de-a doua fetita a lui Cristopher se va naste in noiembrie; nu-si va cunoaste tatal niciodata. Patrik, baietelul lui Ema a implinit 7 sau 8 ani chiar in ziua in care tatal lui a fost inmormantat…

Lucruri grele…

Nu pot decat sa imi reamintesc ca aici pe pamant, cu fiecare zi, intoarcem cate o pagina dintr-o carte cu umbre… Dar speranta noastra e ca intr-o zi Lumina va alunga Intunericul, si orice umbra de intristare si suferinta va pali.

Da, povestea noastra poate fi scrisa astazi intr-o carte cu umbre, cu incercari, cu durere, si stim de ce, dar cel mai bine as vrea sa stim ca exista o noua Carte ce sta sa fie deschisa, atunci cand toate lucrurile se vor face noi, — o carte cu Lumina, cand vom cunoaste “de ce” pe deplin, si vom fi mangaiati, dar mai ales, o Carte cu viata-pentru-totdeauna, dincolo de greutatile de aici, dincolo de despartire, cu o greutate vesnica de slava, cu o revedere in care sa stam, sa ramanem, sa locuim, sa traim, cu Dumnezeu, in propriul vis al lui Dumnezeu…

Gandeste-te mai mult:

* Dumnezeu e vrednic sa primeasca tot ceea ce suntem, pentru ca si El ne-a dat tot ceea ce Este.

* Dumnezeu cunoaste suferinta. Fiul Sau a murit tot la fel de tanar ca Ema si Cristopher acum.

* Atunci cand ne oferim din inima Lui, si cand Il chemam in viata noastra, El vine sa locuiasca impreuna cu noi, dar totodata, cand El ne cheama pe noi, si noi plecam din lumea acesta sa fim cu El, sa locuim impreuna cu El in glorie, indiferent ca am avea 70 de ani, sau doar 18 ani…

Precizare:

Titlul postului meu nu are nici o legatura, nici una macar, cu oricare ‘Book of Shadows’ a.k.a magie, ocultism, si toate cele care vor trece :)

R + D + E + C

Rabdarea nu face cat dragostea, si nici efortul cat curajul, avandu-le insa pe toate, s-ar putea ca lucrarea ta sa inceapa sa evoce ceea ce-ti statea pe inima.

– Bradut Covaliu