Cu ape de odihna

Nimeni nu a spus ca drumul va fi usor, dar, prin sufletul miraculos al vietii, prin nori si sperante, prin noapte si zi, prin fericirea indeajunsa a Prezentei Sale in orice vreme, prin exemplul lui Cristos care s-a facut om si a locuit printre noi, prin Duhul Sfant gata sa ne indrume in tot adevarul ― in toate e un Dumnezeu care iti spune ca doreste ca tu, copilul Sau iubit, sa reusesti…

Da, Tatal tau ceresc doreste sa reusesti!…

Scrie azi si in fiecare dimineata, cu ape de odihna, lucrul acesta adanc in inima ta. Prin credinta vei gasi in curand acolo izvorul de viata noua ce l-ai cautat…

Gandeste-te mai mult:

* Domnul a răspuns: “Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.” (Exod 33:14)

* Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28)

* Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc. (Isaia 40:31)

* Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine. (Tefania 3:17)

Viata ca o clepsidra

Te-ai intrebat vreodata la ce ar folosi o clepsidra plina cu nisip?

Sau una goala?

Dumnezeu a pus in tine, in viata ta si in lumea aceasta tot ce trebuie, tot ce ai nevoie – totul in masuri binecuvantate.

Ai timp, si ai spatiu.

Iar atunci cand nu va mai fi timp jos, va fi o eternitate sus.
Iar atunci cand nu va mai fi spatiu jos, si totul va fi acoperit, totul va fi dat uitarii, va fi, negresit, o Imparatie sus!

Multumire & Fashion Signature

Cand am pastrat ultima data o zi de post in special pentru multumire?

De cele mai multe ori postim cu scopul de a sta inaintea lui Dumnezeu pentru o cauza, nu? Pentru a cere un anumit lucru.

Dar cum ar fi macar o zi de post, every now and then, doar pentru a-I multumi lui Dumnezeu ca ne-a imbracat intr-o haina a laudei prin viata ce ne-a redat-o? — prin Prezenta Lui, prin calauzirea Lui, prin lucrurile Sale bune de care ne face parte zilnic, in orice anotimp, pentru trup si suflet.

O zi in care sa-i multumim din toata inima!

Si o zi in care sa invatam apoi sa ne purtam haina mantuirii in style :) cu bucurie, cu incredere, — ca ceea ce El a inceput in noi va duce la bun sfarsit.

Va aduceti aminte ca Iacov i-a daruit lui Iosif o haina deosebita, asa, ca de la tata la fiu? Sunt sigur ca Iosif a purtat-o ca pe un signature veritabil :)

Daca doar ne-am purta si noi haina mantuirii in style, — haina bucuriei adevarate, a dragostei, a grijii fata de altii, a sperantei — fara complexe, fara teama!

E colectia Lui pentru noi. Signature…

aaronkeyes@updatefordesign

Ca si graphic-designer intodeauna mi-am dorit sa lucrez cu artisti, muzicieni, regizori de film si editori. Anul acesta se pare ca ajung sa le fac pe toate, site-uri pentru muzicieni, pentru film, si coperti de carte.

Printre ultimii mei clienti se numara unul la care nici nu visam, Aaron Keyes, worship pastor intr-o biserica din Atlanta. Un tip deosebit, contemporan si entuziast, dar in acelasi timp atat de natural, smerit si rezonabil prin felul lui de a fi si de a vorbi. Aici e o poza cu familia lui, — de cand poza, mai are inca un junior. Patru baieti :) Este deasemenea fondatorul unei scoli pentru pastori in inchinare, unde investesc inainte de orice in inima inchinarii… Lideri de inchinare sunt multi, pastori in inchinare, care sa starneasca inima bisericii pentru Dumnezeu, sunt mai putini. Aaron e fara dar si poate un pastor, iar cantecele lui nu doar ca incurajeaza, ci rostesc Cuvintele Vietii — ceea ce e mult, mult mai mult decat o incurajare…

Ascultati aici Not Guilty Anymore – de pe albumul cu acelasi titlu.

Si daca n-ati stiut de unde vine refrenul acesta, acum stiti :)
Un imn contemporan, Blessing and Honour – tot de pe acelasi album.

My mind at 14

Fiind acasa la ai mei (in Pecica) mi-am regasit prin fosta mea camera desenele din urma cu 12-13 ani, — asa, de pe la sfarsitul secolului XX :)

Cu desenul, totul a inceput intr-o vara la Oradea, cand am prins cateva zile ploioase si n-am avut noroc de strand la Felix. Plictisit, si incurajat de Ligia, m-am apucat sa desenez ceva. Si incet, incet, mi-au iesit lucruri asemanatoare cu ce se vede mai jos.

Reprivindu-le dupa ceva timp, incerc sa imi dau seama ce sentimente traiam atunci, si ce am vrut sa exprim in aceste desene. Gandurile mele la 13-14 ani… E atat de interesant sa privesc si sa imi dau seama de varsta la care am inceput sa inteleg multe din elementele pe care le-am tot reluat in aceste lucrari. Timp, moarte, viata… multe cruci… Tin minte ca in decembrie 1997 un verisor de-al meu a murit, la doar 20 de ani, si ca am fost destul de marcat intr-un fel — ca si cum stiam ca moartea e o realitate, — dar fara sa ma sperie sau ceva… Primul desen de aici l-am facut gandindu-ma la Cristi, verisorul meu, la marturia lui, si la trecerea lui tragica.

Despre al doilea desen, prietenii mi-au spus ca are ceva din Picasso: jucaus, naiv, inedit.

Urmatorul e Iona – fuga lui Iona, cel din Biblie.

Iar ultimul de aici, nici eu nu stiu ce este, dar sigur pot spune despre carouri ca sunt dinaintea erei emo :)

Acestea sunt cele care imi plac cel mai mult din cate lucrari mai am. Cele mai reusite si inspirate, fara cruci si chipuri triste, cele de dupa vreo 2 ani de “practica”, le-am daruit mai multor prieteni de familie trecuti prin casa noastra.

Pana la sfarsitul verii promit ca o sa mai desenez. Asa, dupa 10 ani de pauza. Mai am 2-3 cartoane neatinse, – ce greu gaseam atunci cartoane bune! – si chiar cateva desene care ar merita sa fie finalizate.

Sa vedem :)

Being Young Never Gets Old :)

5 Iunie 2010 – La Pecica, in gradina mamei :)
Ruth la 2 ani si 7 luni si noi tineri, doamna, tineri!