Istorisirea nasterii Domnului Isus, primul Craciun, continua sa ma fascineze an de an. Pur si simplu nu ma satur sa ascult din nou, in fiecare an, acest mesaj, — mesajul intruparii unui copilas care a revolutionat lumea, urmarind ramificatiile acestei istorisiri, dupa atatia ani, si in viata mea. Ba uneori imi vine sa ma opresc asupra acestor texte “de Craciun” si de-a lungul anului pentru ca in aceste 2-3 capitole care relateaza intruparea Logosului, am tot ce imi trebuie pentru a vesti Evanghelia. Aici si de aici, Evanghelia a fost vestita si a inceput sa schimbe vieti, incepand cu primi ascultatori — pastorii din Betleem :)

Niste pastori, niste baieti, cel mai probabil undeva intre adolescenta si maturitate, au fost cei dintai care au fost facuti martori nasterii lui Cristos.

Oare de ce?

De ce a ales Dumnezeu ca tocmai niste pastori, niste ingrijitori de oi, niste oameni simpli, sa afle inainte de oricine altcineva despre nasterea lui Mesia?

La fel ca si astazi, nici in cultura ebraica de atunci, sa fii pastor nu era o meserie la care sa te ambitionezi. Ca si astazi, nici atunci, mai nimeni nu se oprea sa stea de vorba cu ei, sa le ceara sfatul sau cel mult o opinie cu privire la un lucru sau altul. Erau in lumea lor, oameni simpli, si din mai multe motive, marginalizati de societate.

Iar daca e sa privim istorisirea nasterii pe capitole, intre pastori si magi e o diferenta extraordinara.

Sa fi fost unul dintre magi in schimb, sunt convins ca nu a fost tocmai greu. Nu e greu sa calatoresti impreuna cu prietenii tai cei mai buni; e bine sa fi bogat, educat si atat de intelept incat sa stii sa citesti semnele vremurilor. Pe cand, sa fi unul dintre pastori, fara educatie, fara visterii, infrigurat, obosit, dormind si veghind cu schimbul in jurul turmei in acea noapte neobisnuita cu siguranta a fost o experienta banala, una din multele nopti, in jurul turmei, langa foc…

Mai mult, pastorii erau marginalizati de societate pentru inca un motiv cat se poate de serios in cultura ebraica. Datorita ritualului curatirii, ei lucrand cu animale si mirosind a animale, inchinarea la Templu nu le era accesibila decat foarte rar si aceasta ii excludea automat din randul oamenilor demni de bagat in seama.

Si totusi Dumnezeu a ales sa ii bage in seama! :)

Va aduceti aminte si de David? Un alt pastoras pe campiile Betleemului.

Nu pot sa nu incerc sa privesc cu ochii mintii scena cand Samuel este trimis de Domnul sa unga ca Imparat pe unul din fiii lui Isai. David, cel mai tanar, ultimul demn de o asa chemare – venind direct de la “stana”, in haine de cioban, mirosind a oaie, se infatiseaza inaintea celei mai mari autoritati religioase a vremii, inaintea lui Samuel… si surprise, surprise, David e alesul lui Dumnezeu!

De aceea, se pare ca ultimii la care ne gandim noi de multe ori, sunt primii la care sa gandeste Dumnezeu…

Iar astazi, daca te simti si tu marginalizat de cei din jurul tau, descurajat, daca simti ca nimeni nu iti stie numele, daca simti ca nimeni nu stie ce se intampla in viata ta, — sper ca incepand cu acest Craciun sa stii, sa cunosti, sa crezi, ca Dumnezeu se gandeste la tine.

Fi si tu impreuna cu mine ca unul din acei pastori de atunci. Stai treaz in seara aceasta. Stai atent. Asculta.

Cerul e gata sa cante din nou, doar pentru tine… Cerul canta si se bucura intodeauna fie doar si pentru un singur om care reuseste, in sfarsit, sa isi vada vrednicia, valoarea, si semnificatia adevarata in Isus Cristos!

Ma rog sa descoperi de acest Craciun ca in cautarea noastra dupa implinire si sens, un lucru e sigur: vei gasi valoare, semnificatie, dragoste, — vei gasi viata adevarata — in bratele unui copilas, infasat in scutece, culcat intr-o iesle…

Gandeste-te mai mult:

Luca 4:15-21

Isus învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:

“Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

Cred ca Iosif era cat pe ce sa intre pe locul 2 in topul celor mai gresite alegeri din istoria omenirii, vrand sa intrerupa logodna cu Maria. Nu stim prea multe despre Iosif, avem doar cateva insemnari scurte in Evanghelia lui Matei si cea a lui Luca, dar cu siguranta mi-ar fi placut sa stiu mai multe! Cu siguranta mi-ar fi placut poate sa fi fost unul din clientii sai in atelierul sau de tamplarie, ori poate sa fi fost unul dintre vecinii sai in Nazaret.

Dar dincolo de atelierul sau de tamplarie, sunt sigur ca in acelasi fel in care Dumnezeu a ales-o pe Maria pentru a purta pruncul divin in aceasta lume, Dumnezeu l-a ales si pe Iosif ca sa-i fie tata in viata pamanteasca.

Si ce experienta extraordinara era sa rateze Iosif!

Lui i s-a oferit slujba de a fi tatal Fiului lui Dumnezeu (exact asa), dar Iosif, bazandu-se pe ceea ce credea ca stie, aproape ca spune NU acestei slujbe, aproape ca semneaza divortul, nu cu Maria, ci cu destinul sau…

Ce stim despre Iosif e ca era fiul lui David. Si pe cand el adoarme gandindu-se la marea lui problema – logodnica lui era insarcinata – Dumnezeu, in vis, printr-un inger ii aduce aminte exact acest lucru! Imi place asa de mult cum Dumnezeu, confirmandu-i ca Maria e cea mai binecuvantata intre femei, totodata pare sa-i transmita lui Iosif ca nici el nu e doar un tamplar ce-si duce zilele intr-un sat mic si neinsemnat!

Or, la fel ca si Iosif, de multe ori si noi suntem pe cale sa ratam minunile lui Dumnezeu bazandu-ne pe ceea ce credem ca stim noi. Prin prisma alegerilor noastre gresite, lucrand cu intelepciunea noastra, de multe ori trecem pe langa binecuvantarile lui Dumnezeu conform planului Sau…

Si cred ca in astfel de momente Dumnezeu face bine ca ne pune sa dormim! :)

Lui Iosif i-a adus aminte ca e fiul lui David, fiul unuia care a biruit uriasi, fiul unuia gasit dupa inima lui Dumnezeu, fiul unuia care a fost ales pentru un plan maret! Noua Dumnezeu ne aduce aminte ca nu suntem singuri, ca pasim pe urmele lui Isus, ca suntem urmasii unuia care a biruit moartea si pacatul si ne-a descoperit o cale infinit mai buna, care duce la adevarata viata!

La fel ca si Iosif, de multe ori suntem si noi atat de preocupati sa analizam lucrurile, sa le punem cap la cap in ordinea noastra fireasca, sa facem conexiuni si sa conluzionam ca stim noi de ce se intampla lucrurile care se intampla. Sa luam hotarari in acest fel. Insa lucrurile nu sunt intodeauna ceea ce par! Chiar si cand lucrurile sunt greu de inteles, daca avem un DA, in spirit, din partea lui Dumnezeu putem pasi prin credinta, liberi, incredintati ca stam pe promisiunile Lui in orice vreme! :)

Gandeste-te mai mult:

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.

Proverbe 3:5,6

Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Isaia 55:8,9

Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Ieremia 29:11

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

1 Corinteni 15:57

Ne apropiem incet, din nou, de Craciun. Iar Craciunul acesta va fi oare din nou doar un eveniment? Sau o atitudine a inimii? Va provoc inca de pe acum ca de acest Craciun sa va ganditi la cele doua nume care au fost rostite in dimineata nasterii:

Isus. Emanuel.

Doua nume care pot sa-ti aduca pacea, cu adevarat! Doua nume care vorbesc volume intregi despre dragostea lui Dumnezeu pentru omenire.

Va las si cu un cantec. Sau doua. Lovely acoustic indie christmasing — So Elated, o trupa excelenta ce am descoperit-o anul acesta. Downoad free de pe Noise Trade.

God Is With Us:

Come Thou Long Expected Jesus:

Un dar de cerut de la Dumnezeu in fiecare zi e darul intelegerii, in sensul ultim si suprem al cuvantului. Sa intelegi cine este Cristos, sa intelegi magnitudinea evenimentului de la Calvar, sa intelegi minunea vietii vesnice prin Cel ce a biruit moartea,  si *intre timp* sa intelegi rostul si sensul tau aici pe pamant, — e cel mai mare privilegiu pe care-l poti avea.

***

Darul intelegerii e intelegerea credintei. Intelegerea credintei ca locul in care nevazutul devine vizibil, iar vesnicul devine real, — mai real decat orice crezi ca intelegi, atingi, si cuprinzi in aceasta lume.

***
Darul intelegerii e lumina ta pasind pe acest pamant, pentru ca tocmai credinta va fi singura ta lumina! In incercari, in probleme, in lipsuri, in boala, in suferinta. Darul intelegerii e pacea din mijlocul furtunii.

***

Darul intelegeirii e revelatia continua a lui Dumnezeu in viata ta. E Cristos si Tatal, venind sa locuiasca impreuna cu tine. Si tocmai aceasta e viata vesnica… Sa Il cunoastem pe El!

***

Darul intelegerii e calitatea vietii acesteia. Va veni o zi in care vom cunoaste totul pe deplin, dar pana atunci, sa cautam cu tot ce suntem sa intelegem pe deplin. Sa intelegem ca intradevar un singur lucru conteaza, si ca aceasta intelepciune e mai presus de orice cunoastere in felul lumii!

—

The Cry – Correy Russell – in the Prayer Room @ International House of Prayer, Kansas City

Daca intelegi, chiar iti vine sa plangi, sa strigi, sa cauti sa iti implinesti foamea dupa Cuvantul si Realitatea lui Dumnezeu.

Fiind baiet, camera mea aveam :)

Suntem in vizita la parintii mei, la Pecica, si in mod normal, mi-am instalat locul de munca in fosta mea camera – mansarda albastra, cu fereastra in nucul batran, – camera cu biblioteca, desenele mele pe pereti, si carul mic sau mare (oricare) luminand din tavan.

Suntem deja aici incepand luna decembrie in familie. De aici vom pleca la Bazna pentru sarbatori anul acesta — asa ca Ruth va avea din nou o luna mai mult pe la bunici, care bunici by the way, toti o adora. La fel si noi :)

Si in camera mea, acum, dupa aproape 5 ani de cand am plecat, stau si ma gandesc doar cat de binecuvantat am fost in acest loc, in casa parintilor mei.

De multe ori am stat sa ma intreb, privind viata mea, care ar fi marturia convertirii mele, a transformarii mele, si sincer, de multe ori as fi vrut sa am si eu o marturie dramatica, miscatoare, ‘puternica’ a intoarcerii mele la Cristos — pana cand am inteles ca prin aceasta ii sunt cumva nerecunoscator lui Dumnezeu pentru ocrotirea Lui, pentru protectia Lui, pentru favorul Lui in aceasta casa.

Apele au curs lin in viata mea, si sa nu fiu multumitor pentru soare si zambete in mai toate odaile-mi cu amintiri, inseamna ca as fi un pic… emo. Si nu sunt :)

De aceea marturia mea e o marturie a favorului prin tot ceea ce am trait pana astazi. Favor ce ma face sa ma smeresc si sa pretuiesc fiecare zi, familia in care am crescut, familia mea impreuna cu Lidia, mediul si oamenii din jurul meu, fiecare talant apoi pe care Dumnezeu l-a pus in palmele mele, nenumarate pietre de aducere aminte, si speranta.

Favor, pentru ca am fost pazit si ocrotit de multe lucruri in aceasta lume. Favor, pentru ca bunatatea lui Dumnezeu m-a indemnat mereu la pocainta. Favor, pentru ca mustrarea lui Dumnezeu mi-a dovedit deasemenea, mereu, iubirea Lui de Tata…

Asa ca stau aici, ma las pe spate in scaun, si pot sa-L vad pe Dumnezeu, pot sa-L recunosc in toate caile mele. And it feels so good!

Iata aici si cateva detalii din locurile in care am crescut, imagini de prin 2002. Camera mea. Ferma parintilor mei. Si probabil locul meu preferat pentru plimbari, pe jos sau cu bicicleta, traversand Muresul cu podul plutitor.

Inima ne poarta adesea printr-un labirint mult mai dificil decat cel al pasilor nostri. Dar, pazindu-ne inimile vom putea sa ne ridicam deasupra zidurilor inalte, deasupra circumstantelor, deasupra oricaror rezistente, sa vedem astfel cum si unde sa pasim cu inima, in asa fel incat sa simtim apoi, cu pasii, drumul spre lumina si spre libertate.

***

Intr-un anumit sens, omul intodeauna va pasi cu inima, si va simti cu pasul. Pasim plini de speranta cu inima dorintelor noastre, ca apoi, prin pasii nostri sa simtim bucuria sau regretul drumului ales…

***

Doar pasind cu inima vom lasa urme demne de urmat. Doar pasind cu inima vom croi carari drepte, pentru cei ce au pasit la pas intreaga lume, fara sa stie de cararea care trece pe la Cruce spre o viata noua.

***

Doar pasind cu inima iti vei gasi pasul. Multi oameni pasesc la pas intreaga lume, dar nu isi gasesc inima.